Apa, o substanţă foarte cunoscută? Oamenii de ştiinţă încă mai au surprize…
Un nou studiu relevă faptul că, atunci când este supusă la presiuni mari, apa devine mai puţin compresibilă decât se considera. Descoperirea făcută de o echipă de cercetători suedezi şi germani îi va ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine modul de formare şi compoziţia giganţilor de gheaţă, precum Uranus sau Neptun. De asemenea, se pare că manualele care dau detalii despre interiorul planetelor şi despre câmpurile magnetice, vor fi rescrise.
În laborator, oamenii de ştiinţă au utilizat un accelerator numit „Z machine” pentru a genera presiuni care ajung la 700 de gigapascali (aproape de 7 milioane de ori mai mare decât presiunea atmosferică de la suprafaţa Pământului). Au introdus câteva picături de apă aşezate pe plăci metalice de mici dimensiuni, care au fost accelerate la viteza de 27 de kilometri pe secundă. Unda de şoc rezultată a indus presiuni asemănătoare cu cele din nucleul planetelor, iar oamenii de ştiinţă au putut urmări reacţia moleculelor.
Rezultatele au arătat că apa a fost mai puţin compresibilă decât se credea, „refuzând” să se compună în configuraţii mai dense. În schimb, moleculele s-au despărţit în fragmente încărcate şi au format un fluid capabil să conducă electricitatea. Apa s-a comportat mai mult ca un metal, sugerând că ea ar putea fi capabilă să genereze un câmp magnetic.
Rigiditatea crescută a apei denotă faptul că oamenii de ştiinţă vor trebui să recalculeze cantităţile de apă ce s-ar putea găsi în interiorul unei planete. Modul actual de calculare a densităţii unei planete se bazează pe densitatea corpului ceresc şi pe ipoteze legate de arhitectura interioară a acestuia. În cazul giganţilor de gheaţă, se ia în considerare şi existenţa unui strat bogat de apă. Dar dacă planetele nu pot strânge în exterior atât de multă apă pe cât se credea, atunci întreaga listă de componente ale planetei în cauză ar trebui refăcută.
Acest lucru ar putea însemna că pe lista de potenţiale componente ale unei planete vor trebui adăugate elemente mai grele decât apa, cum ar fi fierul, sau eliminate elemente mai uşoare, precum hidrogenul.
Totuşi, specialiştii spun că efectele rigidităţii apei ar putea fi contracarate de temperaturile scăzute, care ajută la o mai bună îmbinarea a moleculelor.
Sursa: Science News