Cheia pentru descoperirea misteriosului fenomen o reprezintă, în opinia fizicianului Adrian Melott din cadrul Universităţii din Kansas, SUA, izotopul stronţiu-87. Acesta este unul dintre cei patru izotopi stabili ai elementului stronţiu, cu toate că este mult mai rar (7%) decât stronţiu-86 şi stronţiu-88.
Cercetătorii Richard Bambach, Kenni D.Petersen şi John M. McArthur, au descoperit că în fosilele vietăţilor marine concentraţia de Sr-87 în raport cu cea de Sr-86 creşte la fiecare 60 milioane ani, în concordanţă cu valurile extincţiilor.
Conform profesorului Mellot, singura modalitate prin care stronţiul-87 este produs în natură constă în descompunerea radioactivă a elementului rubidiu. Se cunoaşte faptul că rubidiul este prezent în rocile magmatice din scoarţa terestră, deci urmele de stronţiu-87 indică faptul că se întâmpla ceva cu rocile magmatice la fiecare 60 milioane ani: un anumit eveniment duce la eroziunea masivă a acestor roci şi astfel ajung în oceane mari cantităţi de Sr-87, care se păstrează în fosilele marine.
Cercetătorii avansează ideea conform căreia mişcările tectonice ale continentelor determină ridicarea scorţei terestre în anumite regiuni; acest fenomen expune rocile magmatice unei eroziuni mai intense, dar duce şi la scăderea adâncimii apelor oceanice, mai ales în zonele de coastă, determinând extincţia a numeroase specii.
Periodicitatea fenomenului îi face pe pe cercetători să avanseze ideea unui „puls al Terrei” determinat de procesele de convecţie din interiorul planetei, dar este vorba despre un fenomen încă puţin înţeles, care îi intrigă pe cercetători.
Sursa: IO9