De ce recunoaştem mai bine feţele celor din propria rasă?

Psihologii au observat de câteva decenii că oamenii disting trăsăturile şi recunosc chipuri cu o mai mare acurateţe atunci când persoanele studiate fac parte din aceeaşi rasă (mai exact, despre persoane de aceeaşi rasă cu persoanele care au fost prezente în majoritatea experienţelor din copilărie). Acum, un nou studiu arată că persoanele aparţinând unor rase diferite folosesc strategii distincte pentru procesarea imaginilor conţinând chipuri.

Cercetătorii de la Universitatea din Glasgow au descoperit că occidentalii tind să folosească un „tipar triunghiular” atunci când privesc o faţă, mişcând privirea între cei doi ochi şi gură. În schimb, persoanele care au crescut în China tind să se concentreze mai mult asupra centrului feţei, în jurul nasului.

Cea mai recentă cercetare, efectuată în campusul Universităţii Nottingham din Selangor, Malaezia, a arătat că persoanele din Malaezia de etnie chineză folosesc o strategie care diferă atât de cea a celor din China, cât şi de cea a occidentalilor. Astfel, persoanele studiate se concentrează pe ochi şi pe nas, dar nu pe gură, atunci când privesc faţa altcuiva.

„Credem că oamenii învaţă să recunoască chipuri în urma studierii acelora pe care le întâlnesc de-a lungul vieţii”, explică Ian Stephen, un expert în recunoaştere facială de la Universitatea Nottingham. „Deşi Malaezia este o ţară din Asia de est, compoziţia sa etnică este extrem de diversă. De aceea, chinezii malaezieni recunosc la fel de bine şi feţele occidentalilor şi pe cele ale asiaticilor”, a concluzionat profesorul Stephen.

Sursa: Financial Times