Cercetătorii care au studiat cinteze australiene zebrate au descoperit că cel mai bun indicator al longevităţii indivizilor o reprezenta analiza telomerului, o parte a ADN-ului, atunci când păsările aveau vârsta de 25 de zile.
Telomerii se găsesc la capetele cromozomilor, care conţin codul genetic al unui individ. Aceste structuri protejează extremităţile cromozomilor, iar metoda de protejare a ADN-ului este aceeaşi în rândul majorităţii animalelor şi a plantelor, inclusiv în rândul oamenilor. Atunci când cromozomii nu mai sunt protejaţi de telomeri, celulele ajung să funcţioneze defectuos.
Acum, pentru prima dată, cercetătorii au măsurat lungimea telomerilor aceloraşi indivizi de-a lungul întregii vieţi.
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Glasgow au studiat 99 de cinteze australiene zebrate cu o durată de viaţă cuprinsă între 210 zile şi 9 ani. Aceştia au prelevat probe de sânge periodic pentru a măsura lungimea telomerilor. Cercetătorii au descoperit că lungimea telomerilor la vârsta de 25 de zile constituie cel mai bun prezicător al duratei de viaţă.
Se ştie că lungimea telomerilor este influenţată parţial de moştenirea genetică. Totodată, aceasta variază ca urmare a factorilor de mediu, precum expunerea la stres.
Profesorul Pat Monaghan, conducătorul echipei care a efectuat acest studiu, a comentat rezultatele: „Studiul nostru arată importanţa imensă pe care o au procesele ce au loc la începutul vieţii. Trebuie să aflăm mai multe despre influenţa pe care împrejurările înregistrate la începutul vieţii unui individ o au asupra ritmului în care telomerii se degradează. Totodată, trebuie să identificăm importanţa relativă a factorilor moşteniţi şi a celor de mediu”.
Studiul a fost publicat în prestigiosul jurnal ştiinţific Proceedings of the National Academy of Sciences USA.
Sursa: PA