Studiul efectuat de cercetătorii de la Universitatea Duke a reliefat că suprafaţa de gheaţă din nordul oceanului Atlantic, pe care în mod normal se împerecheau focile de Groenlanda, a scăzut cu aproape 6% la fiecare 10 ani, începând cu 1979.
Conform oamenilor de ştiinţă, generaţii întregi de pui de focă mor din cauza lipsei habitatului.
Pentru acest studiu specialiştii au analizat zona golfului St. Laurenţiu (principala regiune de pe coasta de est a Canadei unde focile de înmulţesc) cu ajutorul imaginilor surprinse din satelit, în perioada 1992 – 2010. Apoi au comparat aceste date cu rapoartele care indică rata mortalităţii focilor. De asemeneau, au fost comparate rata de eşuare a acestor foci cu Oscilaţia Nord-Atlantică, fenomen care controlează intensitatea şi vânturilor ce bat dinspre vest şi care exercită o mare influenţă asupra formării gheţii marine.
Astfel s-a concluzionat că, în anii cu o Oscilaiţe Nord-Atlantică scăzută şi cu o calotă de gheaţă marină subţire, rata mortalităţii puilor de focă a crescut.
Deşi focile de Groenlanda s-au adaptat la topirea prematură a gheţii, scurtând perioada de îngrijire a puilor la doar 12 zile, nu se ştie dacă această specie va supravieţui în lipsa gheţii marine.
Sursa: AFP