Senzorii sunt atât de mici încât pot încăpea mai mulţi în interiorul unei singure celule. Aceştia măsoară semnalele electrice care menţin celulele în funcţiune. Când semnalele electrice îşi pierd ritmicitatea, acest lucru poate sugera că celulele au fost afectate de inflamaţie, toxicitate sau boală.
Oamenii de ştiinţă cred că aceşti senzori pot ajuta la diagnosticarea şi monitorizarea a numeroase afecţiuni, de la degenerarea maculară până la Parkinson şi Alzheimer. De asemenea, senzorii pot constitui un ajutor în conceperea noilor medicamente, dezvăluind cum reacţionează celulele la tratament.
Proiectul este condus de Dr. Colin Campbell de la Facultatea de Chimie, Universitatea Edinburgh, fiind în desfăşurare de aproximativ 3 ani.
Doctorul Campbell a comentat reuşita echipei sale: „Activitatea electrică a celulelor este strict controlată şi prezintă, în mod normal, un ritm bine definit, astfel că orice dereglare poate fi un semn al bolii. Dispozitivul nostru oferă o metodă eficientă şi sigură de a măsura sănătatea celulelor”.
Senzorul este alcătuit din molecule „reporter”, care reacţionează la activitatea electrică celulară. Aceste molecule sunt ataşate unor particule de aur, ce pot pătrunde foarte uşor în celule. Rezultatul este un senzor care poate fi scanat cu ajutorul unui laser pentru a măsura activitatea electrică din celulă, ceea ce arată dacă aceasta este într-o stare bună de funcţionare.
„Practic, acesta este un nanosenzor. Particulele măsoară 130 de nanometri în diametru, sunt absolut minuscule. Molecula-reporter îşi schimbă structura în funcţie de ceea ce se găseşte în interiorul celulei, astfel că o singură particulă poate oferi amănunte despre starea moleculelor-reporter”, a explicat Dr. Campbell.
Până acum, cercetătorii au folosit acest senzor pe culturi de ţesut din laborator, dar acum plănuiesc să conceapă un test care să permită utilizarea sa pe pacienţi. Inventatorii afirmă că acest dispozitiv este mult mai bun decât tehnologiile existente, măsurând cu mai multă acurateţe starea celulelor, fără a deregla modul în care aceasta funcţionează.
„Acum, ne dorim ca această tehnologie să iasă din laboratoarele de chimie şi să pătrundă în cele de biologie, unde să devină un instrument de bază. Dorim să îl vedem în acţiune in vivo, spre exemplu pentru a vedea care părţi ale unei tumori se dezvoltă diferit, permiţând astfel identificarea zonelor care nu răspund la terapie”, a spus Dr. Campbell.
Sursa: Press Association