Rozătoarele pot fi empatice: şobolanii se ajută între ei

Literatura abundă de idei care susţin că empatia nu este o caracteristică proprie oamenilor, iar cercetările au demonstrat că această tendinţă este întâlnită şi la alte mamifere.

Sistemul de închidere al capcanei în care era izolat unul dintre şobolani nu era unul simplu. Cu toate acestea, şobolanii A, care se puteau mişca în cuşcă, au reuşit să îl deschidă într-o perioadă relativ scurtă, de 3-7 zile.

Aşa se face că, de fiecare dată când un exemplar B era pus în cuşcă, exemplarul A se ducea să îşi elibereze partenerul.

Pentru a le testa intenţiile, oamenii de ştiinţă au înlocuit exemplarele B cu jucării, însă şobolanii nu au avut niciun interes în a mai deschide uşa despărţitoare, dovedind că acest act nu era un reflex, ci un rezultat al empatiei.

Mai mult, chiar şi atunci când cuşca a fost schimbată iar, astfel încât eliberarea şobolanului B să se facă într-o altă parte a cuştii, una izolată, dar spaţioasă, exemplarul A tot a continuat să deschidă uşa.

Prin urmare, şobolanii au fost motivaţi de empatie şi nu de dorinţa de comuniune, ei dorind doar binele partenerului.

Ultima parte a studiului a constat în ispitirea şobolanilor A cu fulgi de ciocolată. Aceştia nu erau înfometaţi, dar situaţii anterioare au demonstrat că ei preferă aceste alimente. Deşi au ronţăit, mai întâi, câţiva fulgi, tot şi-au eliberat partenerii.

În studiu, 52% dintre şobolani au acceptat să îşi împartă mâncarea cu exemplarele B, iar în studiul de control, când erau singure în cuşcă, exemplarele A au mâncau toţi fulgii.

Atunci când cazurile au fost inversate, toate femelele, şase la număr, şi-au eliberat partenerii. În cazul masculilor, însă, doar 17 din 24 au fost dispuşi să îşi ajute confraţii, dovedind că femelele sunt mai altruiste.

Specialiştii spun că, acum, următorul pas va fi acela de a căuta sursele biologice care determină acest comportament, pentru a stabili de ce o parte dintre şobolani au ales să nu îşi elibereze partenerii.

Sursa: AFP