Studiul s-a bazat pe filmarea a 23 de cupluri în timp ce unul dintre parteneri povestea despre un moment dificil prin care a trecut. Apoi, persoane străine au fost rugate să urmărească 20 de secunde din aceste filmări, fără sonor, şi să să evalueze cât de sensibile sunt persoanele care îşi ascultau partenerii povestind.
Rezultatele studiului au indicat că până şi variaţiile genetice uşoare au impact asupra comportamentului uman, iar acest lucru este uşor de identificat la cei din jur.
Înainte de a filma cuplurile, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Toronto i-au testat pe indivizi şi au identificat perechea de gene ce codifică formarea receptorilor de oxitocină; în cadrul perechii, genele pot fi identice (genotipuri precum GG sau AA) sau diferite (AG).
Indivizii care au două copii ale versiunii G ale genei receptorului de oxitocină tind să fie mai sociabili. Oamenii de ştiinţă au definit acestă tendinţă ca pe o capacitate de a te comporta într-un mod în care să pui pe altul mai presus de tine.
Pe de altă parte, cei care au versiunea A a genei tind să aibă un risc mai mare de apariţie a autismului şi un nivel mai scăzut al empatiei şi al emoţiilor.
Dintre cele 10 persoane din filmări, care au fost identificate de străini ca fiind sociabile şi de încredere, 6 aveau genotipul GG asociat cu receptorul de oxitocină. La polul opus, din cei 10 indivizi văzuţi ca nefiind persoane de încredere, 9 aveau o copie A a genei.
Oxitocina este deja cunoscută ca având o legătură în declanşarea sociabilităţii şi reducerea stresului. Totodată, ea are rol important în reproducere, fiind supranumită şi „hormonul dragostei”.Ea este o peptidă produsă la nivelul hipotalamusului, receptorii de oxitocină fiind răspîndiţi în tot organismul.
Studiul canadienilor se bazează pe unul anterior, condus de Sarina Rodrigues Saturn, profesor la Universitatea din Oregon, SUA. În studiul său, şi Saturn a evidenţiat legătura dintre o variaţie genetică care afectează hormonul oxitocină şi empatie.
Ceea ce încă nu s-a aflat este ce anume se întâmplă pe drumul de la genă la comportament, cum anume acesta este afectat de gene.
Cu toate acestea, specialiştii spun că genele nu ne pot dicta cum anume să ne purtăm şi că avem capacitatea de a depăşi condiţionările genetice privind comportamentul.
Sursa: EurekALERT!