Noul material absoarbe nu numai ultravioletele şi radiaţia vizibilă – capacitate pe care o au multe materiale artificiale – ci şi radiaţia din spectrul infraroşu şi infraroşu îndepărtat.
Acestă uimitoare capacitate de absorbţie – de 50 de ori mai mare decât a materialelor de acelaşi tip cunoscute până acum – i-a surprins chiar şi pe ingineri, care consideră că invenţia poate deschide o nouă eră în explorarea spaţială.
Materialul conţine un strat de nanotuburi de carbon – cilindri goi în interior, având diametrul de 10.000 de ori mai mic decât al unui fir de păr uman – aşezate perpendicular pe suport (ca firele unui covor pluşat, după descrierea plastică a inginerilor inventatori).
Suportul poate fi alcătuit din siliciu, nitrură de siliciu, titan, oţel inoxidabil – materiale des utilizate în construcţia echipamentelor spaţiale.
O mare calitate a noului material „super-negru” este greutatea sa foarte scăzută, un factor important atunci când e vorba despre încărcătura unei nave spaţiale.
Invenţia ar putea fi folosită în aparatura foarte sensibilă, pentru a absorbi radiaţia luminoasă „parazită” care ar îngreuna realizarea unor măsurători. De asemenea, inginerii preconizează utilizarea sa pentru răcirea unor echipamente, materialul urmând să absoarbă căldura produsă de aparate şi să o disipeze.
Sursa: Mail Online