„Acesta este un pas mare în ceea ce priveşte recostruirea imaginilor interne. Noi deschidem o ferestră către filmele din minţile noastre„, a declarat Jack Gallant, profesor al Universităţii din Berkeley.
Pentru acest experiment au fost folosiţi trei subiecţi. Din întâmplare sau nu, cei trei oameni făceau parte din echipa de cercetare, întrucât era nevoie ca fiecare să petreacă multe ore în interiorul unui aparat IRM (Imagistică prin rezonanţă magnetică). Aceştia au fost supuşi la două tipuri de trailere video ale filmelor de la Hollywood, iar aparatul a înregistrat fluxul sangvin ce trecea prin cortexul vizual. Datele au fost introduse într-un soft şi a fost divizat în trei tipuri de pixeli numiţi voxel (pixeli volumetrici). Acest proces decodează semnalele creierului generate de mişcările imaginilor, conectând informaţiile despre formă şi mişcare din filme cu acţiunile specifice ale creierului. Odată cu trecerea timpului, computerul a continuat să înveţe despre cum activitatea vizuală prezentată pe ecran corespunde cu activitatea creierului.
După înregistrarea acestei informaţii, un alt grup de clipuri au fost folosite pentru a reconstrui imaginile văzute de subiecţi. Computerul a analizat 18 milioane de secunde dintr-o serie de filme alese la întâmplare de pe YouTube, construind astfel o bază de date cu potenţiala activitate a creierului. Din toate aceste clipuri, softul a ales o sută pe care le-a combinat într-unul singur. Chiar dacă filmul ataşat ştirii este la o calitate slabă, imaginile se potrivesc cu cele văzute de subiecţi.
„Experienţa noastră vizuală normală seamănă cu vizionarea unui film. Pentru ca tehnologia aceasta să poată fi aplicată, trebuie mai întâi să înţelegem cum creierul procesează aceste experienţe vizuale dinamice”, a declarat Shinji Nishimoto, membru al echipei de cercetători.
Proiectul cercetătorilor de la Berkeley este unul revoluţionar, fiind pentru prima dată când cineva a reuşit să decodifice activitatea cerebrală şi să reconstruiască imagini video pe un computer.
Cercetătorii susţin că această tehnologie va permite în viitor transpunerea în imagini a viselor, urmând să aibă şi aplicări medicale, spre exemplu pentru a reconstitui ceea ce vede un pacient aflat în comă sau care a suferit un atac cerebral.
De asemenea, oamenii de ştiinţă afirmă că acest sistem va permite pacienţilor imobilizaţi să controleze computerele cu ajutorul minţii.