Razele laser pot fi folosite pentru a controla ploaia

Cercetătorii de la Universitatea din Geneva au utilizat lasere pentru a crea picături de apă în aer, metodă care ar putea duce la crearea unui sistem de controlare a vremii.

Deşi tehnica nu funcţioneaza în cazul în care aerul este uscat, oamenii de ştiinţă au reuşit să genereze picături de ploaie în condiţii de umiditate mare, peste fluviul Ron din Elveţia.

Picăturile create, ce aveau un diametru de doar câţiva micrometri, nu au fost suficient de grele pentru a conduce la ploaie. Rezultatul este însă semnificativ, efectul laserelor fiind suficient de mare pentru a încuraja cercetătorii să continue experimentele. Acum, experţii speră să reuşească să creeze picături cu un diametru de o zecime de milimetru, dimensiunea necesară pentru a duce la apariţia precipitaţiilor.

Metoda funcţionează prin lansarea fasciculelor de laser în aer, creând particule de acid azotic care atrag moleculele de apă împreună şi le opresc din procesul de evaporare.

În cazul în care procesul se repetă în curenţii de aer care sunt transportaţi către munţi, cercetătorii speră că aerul se va răci suficient de mult încât picăturile să crească suficient de mari pentru a cădea pe Pământ.

În contrast, prin saturarea aerului cu particule foarte mici de apă, oamenii de ştiinţă s-ar putea asigura că acestea nu vor reuşi să crească la dimensiuni mari, prevenind astfel precipitaţiile.

Cercetătorii elveţieni nu sunt singurii care au încercat să creeze o ploaie artificială, fiind cunoscut efortul făcut de inginerii chinezi înaintea Olimpiadei din 2008, când au inseminat norii cu iodură de argint. Folosirea laserului prezintă un important avantaj faţă de metoda încercată de chinezi, susţin cei de la Universitatea din Geneva. "Laserul poate fi pornit şi oprit oricând dorim, ceea ce ne permite să evaluăm imediat dacă are sau nu efect. În cazul chinezilor care au lansat iodură de argint spre cer, e greu de ştiut dacă ar fi plouat oricum sau dacă aceasta a apărut ca urmare a inseminării norilor", a afirmat Jérôme Kasparian, unul dintre autorii studiului elveţian.

Surse: The Telegraph şi Wired