În comparaţie cu cicloanele de pe Jupiter şi Saturn, uraganul Irene este mic copil

În timp ce uraganul Irene măsura cca. 960 de kilometri în diametru, Marea Pată Roşie a lui Jupiter (foto), care s-a dezlănţuit continuu timp de 180 de ani, este atât de mare, încât ar putea cuprinde două planete de mărimea Pământului.

În decembrie, un ciclon de aproximativ 10.000 de kilometri diametru s-a format pe Saturn. Aceasta, cunoscută sub numele de Marea Pată Albă, este în continuare activă, iar norii săi au înconjurat de jur împrejur planeta. De asemenea aceasta generează multe fulgere, la fel ca şi furtunile pe Pământ.

• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție
• Vești proaste pentru 4.000 de angajați Ford! Gigantul auto pregătește concedieri în Europa

Mai mult, anul trecut, astronomii au observat un ciclon la polul sud al planetei Neptun, lat de mii de kilometri. Furtuna de pe Neptun a fost similară cu una descoperită câţiva ani mai devreme la polul sud al lui Saturn şi care a avut un nucleu bine dezvoltat, la fel ca şi uraganele de pe Pământ.

Dar vortexul de pe Saturn a fost mai mare decât orice uragan descoperit pe Pământ. Nucleul său măsura 4.000 de kilometri, în timp ce diametrul unuia de pe Pământ ar măsura 3-5 kilometri.

Pe Pământ, uraganele se formează datorită apei calde a oceanelor. Aerul cald şi umed de deasupra mărilor tropicale şi subtropicale se ridică şi cauzează o zonă de presiune scăzută sub el. Aerul cu presiune mai mare pătrunde pentru a umple golul, dar apoi se se încălzeşte, devine umed şi se ridică ,de asemenea. Repetarea acestui proces dă naştere, în cele din urmă, furtunii.

Jupiter şi Saturn nu au oceane, astfel că furtunile nu pot fi numite uragane, într-un sens strict terestru.

Cea mai mare parte a energiei care ajută la formarea şi deplasarea uraganelor de pe Pământ provine de la Soare. Nu poate fi şi cazul planetelor Jupiter şi Saturn, care orbitează în jurul Soarelui la o distanţă mult mai mare decât Pământul.

După cum explică Andrew Ingersoll, un astronom care lucrează în cadrul misiunii Cassini a NASA, energia lor provine chiar din interior: aceste planete sunt atât de mari, încât păstrează încă o parte din căldura existentă în perioada formării lor.

Marea Pată Albă de pe Saturn tinde să devină activă odată la câteva decenii, „erupţiile” fiind despărţite de lungi perioade de calm.
Se pare că aceste planete acumulează, timp de decenii, energie carel la un moment dat, este eliberată masiv, sub forma acestor furtuni gigantice.

Oamenii de ştiinţă încă nu sunt siguri de ce furtunile de pe planetele uriaşe sunt atât de mari şi atât de rare, dar speră să găsească răspunsul la această întrebare în perioada ce urmează, cu ajutorul datelor furnizate de sonda Cassini.

Sursa: FOXNews