O creatură cu aspect de şoarece este strămoşul omului

Rămăşiţe bine conservate ale acestui animal au fost descoperite în regiunea bogată în fosile din provincia Liaoning. În această zonă au mai fost descoperite fosile ale dinozaurilor cu pene şi ale păsărilor primitive.

Fosila speciei Juramaia sinensis este cea mai veche urmă a unui animal din grupul Eutheria - mamifere placentare, care nasc pui complet dezvoltaţi (spre deosebire de Metatheria, mamiferele marsupiale, lipsite de placentă şi care nasc un pui dezvoltat incomplet, ce are nevoie de o şedere de câteva luni în marsupiu, pentru a atinge dezvoltarea deplină).

Juramaia, animale cu blană, de dimensiunile unui şoarece, oferă informaţii despre data la care euterienele s-au diferenţiat de celelalte mamifere, precum marsupialele.

Cercetătorii de la Muzeul de Istorie Naturală Carnegie din Pittsburg, SUA, susţin că descoperirea reprezintă o "piatră de hotar" în studiul evoluţiei mamiferelor, arătând că diferenţierea s-a produs cu 35 de milioane de ani mai devreme decât se credea anterior.

Fosila are craniul incomplet, o parte a scheletului şi mici urme ale ţesuturilor moi, printre care se numără şi părul.

Cel mai important, dinţii şi oasele labelor din faţă permit paleontologilor să indice de care grup de animale este mai apropiată această specie - de mamiferele placentare sau de marsupiale.

Data producerii unei divergenţe evolutive (atunci când o specie se împarte în două linii descendente) este cea mai importantă informaţie pentru un cercetător evoluţionist.

Studii moleculare moderne pot calcula timpul necesar evoluţiei cu ajutorul unui "ceas molecular". Dar aceste rezultate trebuie verificate cu ajutorul datelor oferite de fosile.

Înainte de a descoperi fosila Juramaia, momentul divergenţei între Metatheria şi Eutheria a reprezentat o dilemă pentru specialiştii dedicaţi studiului evoluţiei.

Analiza ADN sugerase că euterienele ar fi apărut în urmă cu 160 de milioane de ani, mai devreme decât arătau datele fosile cunoscute anterior (125 milioane de ani).

Descoperirea fosilei de Juramaia oferă date care confirmă rezultatele analizei ADN, aducând o informaţie importantă cu privire la dovezile fosile în evoluţia timpurie a mamiferelor şi ajutându-i astfel pe istorici să identifice încă un reper în istoria evoluţionistă.

Juramaia dezvăluie anumite caracteristici de adaptare care ar fi ajutat noile specii să supravieţuiască în mediul dur din perioada jurasică. Astfel, membrele s-au adaptat la căţărat, în ciuda faptului că majoritatea mamiferelor din acea perioadă trăiau pe pământ.

Trecerea la viaţa arboricolă ar fi putut oferi speciilor de mamifere nou-apărute oportunităţi noi, acestea ocupând o nouă nişă ecologică.

Sursa: Mail Online