Specialiştii au observat că antiparticulele au format o centură subţire în jurul Pământului, balansându-se înainte şi înapoi între polii magnetici ai planetei. Centura, care se întinde de la câteva sute până la 2.000 de km deasupra Pământului, constituie sursa cea mai abundentă de antiatomi din apropierea planetei noastre.
Majoritatea antiprotonilor provin din antineutroni care sunt generaţi atunci când razele energetice cosmice lovesc straturile superioare ale atmosferei aflate la zeci de kilometri distanţă de Pământ. Antineutronii scapă din atmosferă dezintegrându-se, la altitudini mari, în antiprotoni.
Perechile de protoni şi antiprotoni sunt, de asemenea, produse în urma coliziunii dintre razele cosmice şi atmosferă. Antiprotonii tind să se adune la câteva sute de kilometri desupra Pământului, unde materia obişnuită este atât de rară încât este puţin probabil ca aceasta să se întâlnească cu antimateria, distrugându-se reciproc în urma contactului.
Modificările energiei particulelor din centură ar putea ajuta la verificare şi calibrarea modelelor care încearcă să cuantifice efectele pe care le au erupţiile solare şi alte explozii asupra Pământului.
În plus este posibil ca, în viitor, aceşti antiprotoni să constituie o sursă de energie pentru misiunile ce vor călători mai departe de sistemul solar. La momentul potrivit, antiprotonii s-ar amesteca cu protonii, anihilându-se şi producând particule încărcate energetic care ar propulsa nava.
Numărul antiprotonilor necesari în acest proces l-ar depăşi pe cel aflat în centura lui Saturn, care se presupune că are cea mai mare centură de antimaterie. Cu toate acestea, unii cercetători au demonstrat că o cantitate mai mică de antiprotoni, asemănători cu cei din centură, ar putea fi folosiţi drept catalizatori pentru a declanşa reacţii nucleare care ar elibera particulele încărcate.
Călătorind cu o viteză apropiată de cea a luminii, particulele produse de reacţiile nucleare s-ar deplasa către spatele navei, propulsând-o dincolo de sistemul solar.
„Este extrem de dificil şi de costisitor să produci antiprotoni pe Terra”, a explicat James Bickford, de la Laboratorul Draper din Cambridge, Massachusetts. Cele mai puternice acceleratoare de particule din lume pot produce doar câteva nanograme de antiprotoni pe an. De aceea, susţine Bickford, „antiprotonii din centura ce înconjoară Pământul sunt de miliarde şi miliarde de ori mai valoroşi decât diamantele„.
Sursa: ScienceMag