Amprentele – linii cu un desen specific pe partea inferioară a
mâinii – se formează, in mod normal, la jumătatea perioadei de
sarcina, fiecare individ având un set unic (chiar şi gemenii
identici), ceea ce le face un mod ideal, uşor şi rapid, de
identificare a persoanelor.
Funcţia biologică a amprentelor rămâne una controversată. Mult timp
s-a crezut că acestea ajută la îmbunătăţirea capacitatii de apucare
a mâinii, dar un studiu recent sugerează mai degrabă că ele reduc
frecarea dintre piele şi o suprafaţă şi pot creşte sensibilitatea
tactilă.
Până în prezent, membrii a cinci familii au fost diagnosticaţi cu
adermatoglifie (absenţa totală a amprentelor).
Eli Sprecher de la Universitatea din Tel Aviv, Israel, a
studiat, alături de colegii săi, trei generaţii ale unei astfel de
familii şi a descoperit că toţi membrii familiei care suferă de
această afecţiune prezintă o mutaţie a genei SMARCAD1.
Gabriele Richard, care cercetează dermatologia şi genetica în
cadrul companiei GeneDX din Gaithersburg, SUA, consideră că este
puţin probabil ca aceste descoperiri să îi ajute pe cei care suferă
de adermatoglifie să îşi dezvolte amprente.
Dar Sprecher crede că identificarea genei SMARCAD1 s-ar putea
dovedi utilă sub alte aspecte. Gena codifică sinteza anumitor
proteine, iar studiul acestora ar putea duce la descoperirea unor
tratamente pentru afecţiuni mai comune decât adermatoglifia.
Sursa: New Scientist