Războiul este un factor esenţial în apariţia civilizaţiei

Charles Stanish, director al Institutului de Arheologie al UCLA
şi Abigail Levine, un absolvent al secţiei de arheologie din cadrul
UCLA, au studiat dovezile arheologice din bazinul Titicaca, unde au
fost descoperite dovezile existenţei unui număr mare de societaţi
prospere şi complexe din timpul mileniului I î.e.n. Aceştia au
urmărit evoluţia a două mari state dominante din regiune: Taraco
(de-a lungul râului Ramis) şi Pukara (în păşunile Pampas).

Cei doi autori au efectuat săpături între 2004 şi 2006 în Taraco
şi au descoperit semnele unui incendiu masiv care a devastat
cândva, în primul secol al erei noastre, reducând cea mai mare
parte a statului la stadiul de cenuşă şi moloz arhitectural.
Cercetătorii au comparat artefactele din perioade de dinainte şi de
după incendiu şi au ajuns la concluzia că agricultura, poezia şi
industria obsidiană, care erau înfloritoare în cadrul acestui stat,
au intrat în declin după incendiu.

• Suedia și Norvegia renunță la viitorul fără numerar din cauza Rusiei
• Cu cât au crescut acţiunile Trump Media în anul 2024?

Bazându-se pe gradul de distrugere şi pe lipsa eforturilor de
reconstrucţie a statului, autorii sugerează că focul a fost
rezultatul unui război, nu al unui accident sau al unui ritual.

Mărturiile iconografice ale conflictelor regionale din zonele de
prelucrare a pietrei, a textilelor şi a ceramicii sugerează că
distrugerea statului Taraco a fost precedată de mai multe secole de
atacuri. Acestea includ şi reprezentări ale unor capete-trofeu şi
ale unor oameni îmbrăcaţi în piei de feline fără cap.

Deoarece declinul statului Taraco, ce a găzduit aproximativ
5.000 de oameni, a coincis cu transformarea statului vecin, Pukara,
într-o forţă politică dominantă în regiune, autorii sugerează că
războiul dintre cele două state ar fi condus la aceste atacuri,
modelând peisajul politic timpuriu din bazinul de nord al râului
Titicaca.

„Războiul, comerţul regional şi munca specializată sunt
cei 3 factori esenţiali pe care îi întâlnim în toate culturile
drept predecesori ai civilizaţiei, adică un sistem ce prezintă
clădiri publice, o religie răspândită şi un sistem politic
regional„, susţin cei doi cercetători.

Locuit între 500 î.e.n şi 200 e.n., Pukara a fost primul centru
regional al populaţiilor situat în zonele muntoase ale Anzilor. În
perioadele sale înfloritoare, Pukara s-a întins pe o distanţă de
doi kilometri pătraţi şi a avut o populaţie de circa 10.000 de
locuitori, incluzând birocraţi, preoţi, artizani, fermieri, păstori
şi războinici.

Ruinele civilizaţiei includ sculpturi monolitice impresionante
cu o varietate de forme geometrice, imagini zoomorfe şi
antropomorfe, ceramici complicate şi multicolore, într-o serie de
forme băştinaşe.

Războiul pare să fi jucat un rol similar în cazul civilizaţiilor
din Mesoamerica. Pentru a testa teoriile cu privire la originile
civilizaţiei, Stanish va începe un nou proiect anul viitor, la un
sit neolitic aflat în Armenia, pentru a vedea dacă şi acolo
războiul a fost un factor precursor al apariţiei civilizaţiei.

Sursa:
Eurekalert