Suntem singuri în Univers, susţin doi astrobiologi!

Ecuaţia Drake este o ecuaţie matematică ce estimează numărul civilizaţiilor extraterestre pe care am putea să le detectăm în prezent sau în viitorul apropiat. Aceasta a fost concepută în anul 1960 de Frank Drake de la Universitatea California din Santa Cruz.

Drake a încercat să cuantifice numărul prin determinarea numărului de stele care au planete, ce proporţie dintre acestea ar putea fi locuite, apoi fracţiunea celor care chiar au vieţuitoare, iar din acestea, fracţiunea celor care au vieţuitoare care pot deveni inteligente.

Multe dintre aceste numere au constituit simple presupuneri. De exemplu, numărul civilizaţiilor extraterestre pe care le putem detecta în prezent este extrem de sensibil la fracţiunea care ar putea să se autodistrugă cu propriile tehnologii, printr-un război nuclear, de exemplu. Dar nu există nicio cale de a afla cu certitudine aceste presupuneri.

Cu toate acestea, mulţi cercetători au încercat să vină cu o cifră, estimările lor variind de la câteva civilizaţii în întreg universul, la zeci de mii de civilizaţii extraterestre.

Printre multele incertitudini din ecuaţia Drake, un termen este în mod tradiţional gândit ca fiind relativ sigur. Acesta este probabilitatea de dezvoltare a vieţii pe o planetă aflată într-o zonă locuibilă. Pe Pământ, viaţa a apărut în urmă cu aproximativ 3.8 miliarde de ani, doar cu câteva milioane de ani după ce planeta s-a răcit suficient pentru a permite acest lucru.

Astrobiologii susţin că, dacă aici viaţa s-a dezvoltat atât de rapid, acest lucru ar fi posibil şi pe alte planete care îndeplinesc condiţiile optime de întreţinere a vieţii.

Astăzi, David Spiegel de la Universitatea Princeton şi Edwin Turner de la Universitatea din Tokyo susţin că această gândire este una greşită. Ei au utilizat un alt tip de gândire, numită raţionament Bayesian, pentru a demonstra că existenţa vieţii pe Pământ se află în concordanţă cu ideea că viaţa poate apărea foarte rar în Univers.

La prima vedere, această judecată pare mai degrabă contraintuitivă. Dar, dacă raţionamentul Bayesian ne spune ceva, acel lucru este că ne putem înşela pe noi înşine crezând că lucrurile sunt mult mai probabile decât sunt cu adevărat.

Spiegel şi Turner au subliniat faptul că gândirea noastră despre originea vieţii este puternic influenţată de faptul că suntem aici pentru a o observa. Au accentuat de asemenea ideea că au fost necesari 3.5 miliarde de ani pentru ca viaţa inteligentă să se dezvolte pe Pământ. Astfel, singura cale prin care a fost posibilă o evoluţie întinsă pe o perioadă atât de lungă de timp este prin apariţia rapidă a vieţii. Iar apariţia rapidă a vieţii este un factor independent de probabilitatea de apariţie a vieţii în general.

"Astfel, dacă evoluţia are nevoie de 3,5 miliarde de ani ca viaţa să evolueze de la cele mai simple forme la fiinţe conştiente, atunci a trebuit să ne aflăm pe o planetă pe care viaţa să apară relativ repede pentru a ajunge aici, un factor diferit de probabilitatea ca viaţa să apară pe respectiva planetă", spun Spiegel şi Turner.

Dacă este luat în calcul şi acest factor, spun ei, şansa ca viaţa să apară devine mult mai rară, astfel că probabilitatea ca noi să fim singuri în Univers este mult mai mare decât se credea până acum.

Cu toate acestea, cei doi oameni de ştiinţă spun că teoria lor s-ar putea dovedi greşită, dacă vom reuşi să descoperim în următorii ani că viaţa a apărut de mai multe ori, independent, pe Pământ.

Sursa: Technology Review