Cercetătorii de la CERN şi cei din SUA se întrec în a anunţa descoperirea bosonului Higgs

Bosonul Higgs este este o particulă elementară ipotetică din familia bosonilor, care se crede că face parte din mecanismul care conferă masă celorlalte particule elementare.

Fizicienii care lucrează la centrul Fermilab din Illinois nu sunt la fel de cunoscuţi precum rivalii lor de la Institutul CERN de lângă Geneva, care a atras atenţia mass-media mondiale atunci când au inaugurat Large Hadron Collider (Mare Accelerator de Hadroni) în 2008.

În ciuda acestui fapt, cei de la Fermilab au propria variantă de accelerator de particule, care a costat în jur de 10 milioane de dolari şi al cărui nume este Tevatron.

Ambele echipe accelerează particule de protoni şi antiprotoni în tuneluri lungi de zeci de kilometri pentru a crea coliziuni între particule cu scopul descoperirii "particulei lui Dumnezeu".

Acest obiect subatomic reprezintă veriga lipsă din teoria Modelului Standard a fizicii particulelor. Dacă existenţa sa va putea fi dovedită, atunci s-ar putea explica de ce unele elemente ale universului nostru au o masă, în timp ce altele, precum lumina, nu au.

Acum oamenii de ştiinţă cred că problema nu stă în crearea bosonului, ci în observarea sa.

Pe 22 iulie, cercetătorii de la CERN au anunţat că au observat primele "umflături" în datele colectate în urma coliziunilor unor particule. Declaraţii similare au fost făcute pe 24 iulie de către cercetătorii de la Fermilab.

Deşi au existat emoţii la anunţurile de la conferinţa Europhysics din Grenoble, sud-estul Franţei, verificare acestor informaţii ar putea dura mai mult de o lună. Pentru moment, cercetatorii spun că descoperirile lor sunt pur şi simplu "indicii", care ar putea fi eliminate în urma verificării.

Concurenţa dintre cele două echipe de cercetători este de înţeles, ţinând cont că descoperirea bosonului Higgs ar duce aproape sigur la câştigarea Premiului Nobel pentru Fizică, cea mai mare realizare din acest domeniu.

Datele similare oferite de ambele centre în aproape acelaşi timp, le dau cercetătorilor spernaţe legate de corectitudinea teoriei Modelului Standard şi arată că miliardele de dolari investite în aceste proiecte sunt aproape de a-şi atinge scopul.

Sursa: The Independent