Un nou studiu arată cum pot fi depistaţi mincinoşii

Acesta a efectuat un studiu pe 60 de voluntari, pentru a observa dacă feţele acestora oferă indicii care să ajute la identificarea minciunilor.

Rezultatele cercetării au fost obţinute prin analizarea filmelor realizate în timpul interogării voluntarilor şi prin decodarea fiecărui cadru în parte. Persoanele au fost împărţite în două categorii: unii erau rugaţi să spună adevarul, iar alţii trebuiau să mintă. Cu toţii, însă, aveau în comun un singur lucru: încercau să îşi suprime anumite expresii faciale.

Mark Frank şi Carolyn Hurley (coautorul studiului) au aflat în urma studiului că aceste acţiuni faciale pot fi reduse, dar nu eliminate. În plus se pare că atunci când subiecţii au fost rugaţi să încerce să nu mişte anumite părţi ale feţei, ei au încercat să controleze toate mişcările faciale, indiferent dacă minţeau sau nu.

În ciuda acestor descoperiri, 60% din participanţii la stuidiu au afirmat că ei consideră că au reuşit să îşi suprime toate mişcările faciale.

"Contramăsurile comportamentale sunt strategiile angajate de mincinoşi pentru a controla în mod deliberat mişcările feţei sau ale corpului. Până acum, cercetările nu au arătat dacă mincinoşii îşi pot înfrâna mişcările pentru a nu fi prinşi înşelând. Ca strategie secundară, observarea şi interpretarea comportamentului nonverbal are o mare importanţă, mai ales în cazul în care intervievatul încearcă să suprime anumite acţiuni ale sale," a declarat Frank.

Studiul s-a bazat pe 33 de femei şi 27 de bărbaţi, toţi studenţi care au făcut parte dintr-un scenariu în care ei fie erau puşi să spună că au luat dintr-un plic două bilete la film (adică să mintă), fie că nu le-au luat (adică să spună adevarul). Apoi, aceştia au fost intervievaţi de un interogator experimentat, dar care nu cunotea condiţiile experimentale. Participanţii au fost anunţati că vor fi răsplătiţi dacă vor fi convingători, sau în caz contrar vor fi pedepsiţi. Toţi voluntarii au fost puşi să spună că ei nu au luat biletele.

Înainte de a fi intervievaţi, unora li s-a cerut să îşi suprime expresiile faciale superioare (ridicare sprâncenelor), iar altora, expresiile faciale inferioare (zâmbetul).

"Deşi aceste mişcări faciale nu sunt neparat semne ale înşelării, suprimarea unor expresii se întâlneşte cel mai des în cazul mincinoşilor. Ceea ce nu ştiam era cât de bine pot oamenii să facă acest lucru atunci când mint şi atunci când spun adevarul. Bazându-ne pe literature de specialitate cu privire la exprimarea facială a emoţiilor, neuroanatomia feţei, şi cercetarea privind suprimarea emoţională, am prezis corect că în interogatoriile în care înşelăciunea este o posibilitate, indivizii pot fi capabili să reducă semnificativ ritmul şi intensitatea zâmbetelor. Cu toate acestea, atunci când oamenii spun o minciună, nu reuşesc să facă acest lucru atât de bine", a spus Frank.

În plus acest studiu a demonstrat că oamenii pot să îşi controleze zâmbetul mult mai uşor decât mişcarea sprâncenelor. Tocmai de aceea ei spun că putem reduce mişcările faciale atunci când minţim, dar nu le putem suprima complet.

"Fie că avem de-a face cu mincinoşi experimentaţi şi motivaţi, care şi-au antrenat expresiile nonverbale în scenarii cu miză mare, fie că este vorba de persoane neinstruite care învaţă de la un program de televiziune despre o anumită mişcare facială care se presupune că este un indicator al minciunii, concluziile acestui studiu au relevat informaţii importante pentru organizaţiile ce lucrează în domeniul siguranţei", susţine el.

Sursa: ScienceDaily