Acceleratorul de particule de la CERN generează 1 petabyte de date pe secundă

Această cantitate de date este mult prea mare chiar şi pentru
grila de calcul şi facilităţile de stocare ale Organizaţiei
Europene pentru Cercetare Nucleară (CERN) din întreaga lume.

LHC este cel mai mare accelerator de particule din lume,
ciocnind particulele între ele la o viteză de 99.999% din cea a
luminii. Datele sunt măsurate la patru puncte aflate de-a lungul a
27 de kilometri. Aceste puncte de măsurare, cunoscute sub
denumirile de ATLAS, LHCb, CMS şi ALICE, deţin fiecare datele
propriilor experimente şi propriile lor colectoare de date ce au
milioane de senzori.

• O tonă de petarde, găsită de polițiști în locuința unui bucureștean
• ChatGPT, disponibil și pe WhatsApp. Ce trebuie să știe utilizatorii?

Fiecare dintre acestea are un număr mare de calculatoare ce
filtrează informaţiile utile pentru a le păstra doar pe cele
necesare. Este imposibil de a păstra toate datele generate
de către un experiment, însă nici nu este nevoie de toată această
informaţie, aşa că majoritatea datelor sunt şterse. Ceea
ce rămâne este trimis cu ajutorul unei reţele de fibră optică către
un calculator central.

Nu toate experimentele produc acelaşi volum de date filtrate.
ATLAS produce aproximativ 320 Mb de date filtrate pe secundă, urmat
de CMS cu 220 Mb pe secundă. Datele provenite de la ALICE se ridică
la o valoare de 100 Mb pe secundă, iar LHCb produce aproximativ 50
Mb pe secundă. Acestea sunt cantităţile de date primite în momentul
ciocnirii protonilor în LHC, dar acceleratorul are două moduri de
funcţionare, susţine Jean-Michel Jouanigot. Al doilea mod de
coliziune utilizează ioni, care sunt particule mult mai grele. În
urma acestui procedeu, o cantitate mult mai mare de date este
produsă şi păstrată ca urmare a celor patru experimente,
aproximativ 1.25 Gb pe secundă în total.

După procesul de filtrare, CERN stochează în fiecare an
aproximativ 25 de petabytes de date. CERN stochează datele
atât pe benzi, cât şi pe discuri: calculatorul central are o
capacitate brută de 45.3 petabytes şi 53.728 discuri. Majoritatea
datelor sunt stocate pe benzi, acest lucru reducând cu mult
cantitatea de energie electrică folosită.

Pentru a analiza toate aceste date este necesar echivalentul a
100.000 dintre cele mai rapide procesoare, dar calculatorul central
al CERN poate oferi doar 20% din capacitatea de calcul. Restul
datelor sunt trimise către centrele de calcul din întreaga lume,
folosind Worldwide LHC Computing Grid (WLCG).

Sistemul de procesare a datelor rulează fără probleme încă de la
început, spre deosebire de acceleratorul în sine, care, dupa prima
pornire, a avut probleme din cauza unei suduri proaste în sistemul
de răcire cu heliu.

Sursa:
IDG