Leii, gheparzii şi leoparzii ar putea dispărea în următorii 15 ani

Cei doi au sosit la Londra la începutul lunii iulie pentru a
inaugura o expoziţie de fotografie pe tema animalelor sălbatice,
proiect susţinut de National Geographic.

Cei doi studiază leii, leoparzii şi gheparzii în mediul lor
natural de aproximativ 30 de ani şi au văzut efectivele acestor
specii micşorându-se cu timpul: „Trăiau 450.000 de lei în
lume atunci când ne-am născut, iar în prezent au mai rămas doar
20.000”, susţine Dereck. „Leoparzii au scăzut de
la 700.000, la 50.000, iar gheparzii de la 45.000 la 12.000. Şi
tigrii sunt în scădere, de la 50.000, la 3.000„, a adăugat
soţia lui.

• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție
• Vești proaste pentru 4.000 de angajați Ford! Gigantul auto pregătește concedieri în Europa

Este posibil ca nepoţii noştri să nu mai vadă aceste
animale decât în poze. Chiar şi elefanţii, bivolii,
zebrele şi antilopele, specii care supravieţuiesc ferindu-se din
calea prădătorilor, sunt pe cale de dispariţie.

„Ne aşteptăm ca felinele mari să dispară din mediul lor
natural în 10-15 ani, dacă nu se intervine în vreun fel„,
susţine Dereck. El caută sprijin din partea guvernelor ţărilor
africane pentru schimbarea legislaţiei, fără de care eforturile lor
ar fi lipsite de finalitate. „Gândiţi-vă la tigri. În ciuda
eforturilor depuse pentru conservarea a speciei, au mai rămas doar
900 de exemplare în India. Se va întâmpla acelaşi lucru în
cazul leilor. Este o problemă gravă”, continuă Dereck.

„În fiecare an, 600 de lei sunt vânaţi legal în expediţii de
vânătoare în Tanzania, Zimbabwe, Namibia, Africa de Sud şi Zambia.
Ţările respective permit şi vânătoarea de leoparzi în limita a
2.000 de exemplare anual”, explică Beverly.

„Dacă dispar prădătorii, nu mai există motiv pentru ca
alte specii să migreze”, adaugă Dereck. Elefanţii şi bivolii se vor
stabili într-un loc şi vor dobândi multe boli. Ei se vor adăpa în
aceleaşi locuri, vor elimina excrementele în zona în care pasc, iar
numărul paraziţilor va creşte simţitor.

„Şacalii şi hienele se vor înmulţi în cazul în care leii nu vor
mai exista şi vor elimina prada de talie mijlocie, precum impala şi
alte specii de antilope, zebre, şi gnu, după care se vor vâna între
ei”, justifică Dereck.

Având sprijinul publicaţiei National Geographic, cei doi soţi au
studiat felinele timp de un sfert de secol şi speră ca aceste
specii să mai existe şi atunci când vor ieşi la pensie.

Prima lecţie pe care au învăţat-o soţii Joubert despre lei a
fost cea despre sprijinul colectivităţii. Dacă o leoaică este
bolnavă, ea poate fi scutită de „muncă” o zi sau două şi se poate
hrăni din prada prinsă de alţii, spre deosebire de un leopard, care
face parte dintr-o specie solitară ce vânează în păduri. O femelă
de leopard care nu poate vâna nu mănâncă.

O altă lecţie învăţată a fost aceea a lucrului în echipă,
valabilă şi în cazul oamenilor: „Un grup de 8 până la 10 indivizi
are dimensiunile esenţiale pentru ca acesta să fie eficient. La
aceste dimensiuni se pot obţine rezultate pozitive şi se pot lega
relaţii între toţi membrii grupului. În cadrul unui grup de 50 de
indivizi se vor crea duşmani comuni şi se va ajunge la împărţirea
în alte grupuri eficiente de 8-10 indivizi”, susţine Dereck.

Soţii Joubert susţin că nu doresc să intervină în viaţa
animalelor sălbatice. „Am fost nevoiţi să respingem un pui de
leopard pe care îl urmăream de trei ani, care se urca în maşina
noastră, astfel încât să nu-i dărâmăm încrederea în noi, dar să
nici nu-i compromitem şansele de supravieţuire în sălbăticie”
povesteşte Dereck. Cei doi soţi au pornit motorul vehiculului lor
pentru a imita mârâitul unei mame leopard nemulţumite, moment în
care Legadema (personajul central din filmul Leopardul) a sărit din
maşina lor şi nu a mai dorit niciodată să se apropie de ea.

Soţii Joubert şi-au dat seama că era nevoie de măsuri pentru
protecţia leoparzilor. Aceştia erau vânaţi pentru carne, pentru
agrement, pentru industria medicamentelor sau otrăviţi de fermieri
şi nu puteau fi salvaţi decât prin impunerea de măsuri ferme.

O ultimă lecţie pe care soţii Joubert au învăţat-o de la
Legadema, o femelă de leopard nu tocmai pricepută la vânătoare, a
fost aceea că hotărârea, perseverenţa şi promovarea unei cauze în
încercarea de a transmite un mesaj pot produce rezultate chiar şi
atunci când nimeni nu pare să asculte.

Dereck şi Beverly Joubert au câştigat pentru filmul Leopardul
cinci premii Emmy, un premiu Peabody şi un premiu World Ecology
Award, meritele fiindu-le recunoscute şi de American Academy of
Achievement (o organizaţie nonprofit ce urmăreşte educarea şi
inspirarea tinerilor), precum şi de guvernul din Botswana, care
le-a acordat ordinul naţional de merit.

Sursa:
The Independent