Probele ADN preluate de la urşii polari din Rusia, Canada,
Groenlanda, Norvegia şi Alaska arată că toţi urşii polari au o
strămoaşă „irlandeză”.
Analiza materialului genetic moştenit pe linie maternă a
relevat că, în ultimii 100.000 de ani, urşii polari s-au
împerecheat periodic cu cei bruni.
Specialiştii consideră că aceste împerecheri au jucat un rol
pozitiv în evoluţia recentă a urşilor polari, însă aceştia spun că
astăzi astfel de hibridizări constituie un pericol suplimentar în
ceea ce priveşte supravieţuirea acestei specii, deja ameninţată de
schimările climatice.
În principiu, hibridizarea ar putea duce la pierderea de
secvenţe genetice unice, lucru care ar determina exterminarea
speciei. Cu toate acestea, specialiştii vor lua în considerare şi
posibilitatea de a concentra eforturile de conservare şi către
exemplarele hibrid, nu doar asupra urşilor polari, pentru a asigura
continuitatea speciei.
Câţiva urşi „pizzli”- hibrizi rezultaţi din încrucişarea
urşilor grizzly şi polari – au fost observaţi în ultimii ani în
zonele arctice pe care urşii polari le-au părăsit ca
urmare a schimbărilor climatice.
Este cunoscut faptul că urşii polari au descins dintr-o familie
a urşilor bruni, acum aproximativ 150.000 de ani. Cu toate acestea
nu se ştie dacă împerecherea interspecifică a fost doar accidentală
sau dacă a modificat genofondul animalelor într-o măsură
importantă.
Pentru a afla mai multe detalii cercetătorii au studiat 242 de
linii materne ale urşilor polari şi bruni. Rezultatele au arătat
că, deşi studiile anterioare spuneau că urşii polari se
trag dintr-o ursoaică brună care ar fi trăit acum 14.000 de ani în
insulele ABC din Alaska, cercetarea actuală, bazată pe noi probe
ADN, relevă că de fapt urşii polari se trag dintr-o ursoaică ce a
trăit acum 20.000-50.000 de ani, şi nu în Alaska, ci în
Irlanda.
Specialiştii estimează că în zilele noastre mai supravieţuiesc
în sălbăticie doar aproximativ 20.000-25.000 de urşi polari.
Sursa:
AFP