Maimuţele rhesus au o formă de conştiinţă de sine nerecunoscută până acum
Studiul său, publicat în jurnalul Biology Letters al Royal Society, poate ajuta la clarificarea problemelor de conştiinţă de sine ale bolnavilor de autism, schizofrenie, Alzheimer şi ale persoanelor cu handicap de dezvoltare.
Maimuţele rhesus au fost folosite de-a lungul timpului în studii medicale care au produs descoperiri importante pentru oameni: vaccinurile împotriva turbării, variolei, poliomielitei, medicamentele pentru bolnavii de HIV/SIDA, analiza celulelor stem şi a structurii genomului.
Conform declaraţiilor lui Couchman, studiile anterioare au dovedit faptul că maimuţele rhesus dispun de metacogniţie, adică posedă capacitatea de a-şi conştientiza stările mentale, la fel ca delfinii. Cu toate acestea, maimuţele nu se recunosc în oglindă, condiţie care ar susţine teoria de mai sus dacă ar fi îndeplinită. În cazul oamenilor, autonomia personală este strâns legată de conştiinţa de sine şi derivă din monitorizarea corelaţiei dintre intenţii, percepţii şi funcţiile senzoriale şi de motricitate.
Datorită rezultatelor studiilor anterioare referitoare la metacogniţie, Couchman consideră că, deşi nu se recunosc în oglindă, maimuţele rhesus ar putea dispune de o altă formă de conştiinţă de sine. El a efectuat un studiu pentru a verifica dacă maimuţele rhesus dispun de autonomie personală, adică dacă înţeleg că unele acţiuni reprezintă consecinţe ale intenţiilor proprii.
Pentru a verifica acest lucru, el a ales 40 de studenţi de la Universitatea din Buffalo şi 4 masculi rhesus. Sarcina tuturor a fost să plimbe cursorul cu un joystick pe un ecran pe care mai exista un alt cursor, menit să distragă atenţia prin respectarea parţială a indicaţiilor jucătorului. S-a urmărit măsura în care participanţii au reuşit să identifice cursorul pe care îl dirijau, cel care le respecta mişcările. La sfârşitul studiului, rezultatele au arătat că toţi participanţii au fost capabili să identifice cursorul activat de ei.
Cercetătorul spune că acest prim studiu care demonstrează că o specie care nu a trecut "testul oglinzii" este conştientă de acţiunile sale ar putea face lumină în cazul oamenilor cu probleme de conştiinţă de sine.
Recunoaşterea în oglindă se întâmplă mai târziu în cazul bolnavilor de autism şi niciodată în cazul celor cu retard mintal, Alzheimer sau schizofrenie. Couchman declară ca este posibil ca testul recunoaşterii în oglindă să nu fie unul imperios necesar pentru dovedirea conştiinţei de sine, explicând că aceşti pacienţi ar putea avea probleme cu procesarea unor informaţii perceptuale sau cognitive.
Cercetarea în domeniul psihologiei a impus concluzia ca autonomia sinelui necesită un organism activ care are dorinţe, face planuri şi îndeplineşte acţiuni. Conceptul autonomiei de sine e important în studiul cogniţiei sociale, raţionamentului moral şi psihopatologiei datorită impactului asupra intenţiei, conştiinţei, responsabilităţii, dorinţei şi dezvoltării.
Couchman a declarat că autonomia de sine joacă un rol vital în dezvoltarea cognitivă datorită legăturii sale cu metacogniţia, primul pas al cunoaşterii de sine şi al înţelegerii stării mentale a altor persoane. Aceste abilităţi le dau oamenilor senzaţia că sunt entităţi separate de lumea care îi înconjoară şi le permit să interacţioneze în mod inteligent cu alte persoane şi cu mediul înconjurător. Dacă maimuţele rhesus se recunosc ca indivizi care provoacă anumite acţiuni, atunci probabil că înţeleg că sunt entităţi separate de mediul care le înconjoară.
Sursa: Physorg