Cercetarea a fost efectuata asupra copiilor mamelor care au
făcut parte dintr-un studiu prospectiv asupra sarcinilor efectuat
in Australia de Vest (Western Australian Pregnancy Cohort Study) şi
a inclus 1.245 de copii ai căror vorbire era normală (cu vocabular
alcătuit din cel puţin 50 de cuvinte şi capacitatea de a lega
propoziţii din două sau trei cuvinte) şi 142 care nu atinseseră
încă acest prag.
Toţii copiii au fost născuţi de către mame care erau însărcinate
în perioada 1989-1991, când au fost incluse în studiu. Dezvoltarea
copiilor a fost monitorizată până la vârsta de 17 ani.
La vârsta de 2 ani, copiii care au început să vorbească
mai târziu aveau mai multe probleme de comportament decât ceilalţi.
La vârstele de 5, 8, 10, 14 şi 17 ani, nu mai existau diferenţe
referitoare la probleme comportamentale între copiii care au
început să vorbească mai târziu şi ceilalţi.
Conducătorul studiului, Andrew J. O. Whitehouse de la Institutul
Telethon pentru Sănătatea Copilului din Perth, Australia, susţine
că problemele de comportament provin din frustrarea generată de
incapacitatea copiilor de a comunica. „Atunci când copiii
care aveau dificultăţi de comunicare încep să ţină pasul cu restul,
dispar diferenţele referitoare la problemele de comportament şi
emoţionale,” spune el.
Sursa:
New York Times