Pentru vrăbii, «accentul» ciripitului este important în alegerea partenerului

„Femelele preferă un dialect local” a declarat
Julie Danner, un biolog de ​​la Universitatea Virginia Tech care a
condus studiul ca parte a lucrării sale de doctorat.

În cazul multor păsări, ca şi cel al vrăbiilor, păsările învaţă
dialectele cântecelor lor de la părinţi şi de la vecini. În
procesul de învăţare există erori care sunt transmise din generaţie
în generaţie şi astfel se creează dialecte diferite în cadrul
aceleiaşi specii.

• Protest Greenpeace la Forumul Economic Mondial: ce mesaje au afișat activiștii?
• Europa trebuie să învețe cum să aibă grijă de ea însăși, avertizează Volodimir Zelenski

Cercetătoarea Danner şi colegii săi au studiat populaţiile
tropicale de vrăbii ce trăiesc în Ecudor. Ei au capturat vrăbii de
sex feminin şi le-au redat înregistrări ale dialectelor ale
vrăbiilor locale şi ale celor ce trăiesc la o distanţă de până la
25 de kilometri de ele.

Aceştia au descoperit că femelele au fost de patru ori
mai receptive pentru împerechere la auzul unui dialect
local. „Şi-au ridicat cozile, şi-au fluturat aripile şi au
început ceea ce se numeşte un apel de solicitare”, a declarat
doamna Danner. De asemenea, le-a redat o melodie a unei specii
complet diferite. Surprinzător, răspunsul lor la acest cântec nu
era diferit de răspunsul lor dat vrăbiilor ce trăiesc la 25 de
kilometri distanţă, a observat Danner.

Preferinţa femelelor de văbii pentru bărbaţii locali ar putea
duce la dezvoltarea unor noi specii de-a lungul timpului.

„Nu există niciun schimb genetic, şi este în esenţă o populaţie
închisă”, a spus doamna Danner. Ea explorează această posibilitate
prin extinderea studiului ei pe mai multe populaţii de vrabie şi
efectuează analize genetice asupra acestora. „Încerc să văd dacă
evoluţia culturală poate conduce la evoluţie genetică”, a încheiat
aceasta.

Sursa: NYTimes