Stegoceras validum, un dinozaur de mărimea unei capre,
ce a trăit acum aproape 72 de milioane de ani pe actualul teritoriu
al Americii de Nord, obişnuia să lovească adversarii cu
capul, fără a se răni.
Craniul unui Stegoceras trebuie să fi fost deosebit de
rezistent, reuşind să protejeze creierul animalului în timpul
luptelor violente. Cu toate acestea, există teorii care
susţin că rolul calotei osoase ar fi fost acela de a atrage
parteneri, la fel ca în cazul cozilor de păun.
Unul dintre cercetătorii care studiază acest fenomen, Eric
Snively de la Universitatea din Ohio afirmă „craniul unui
Stegoceras este consolidat aproape ca o cască de
motocicletă. El are o „coajă” tare în exterior, un strat
la fel de tare în interior şi un alt strat foarte rigid deasupra
creierului”.
Snively şi Jessica Theodor, de la Universitatea din Calgary,
Alberta, au studiat rolul controversat al calotei osoase
caracteristică dinozaurilor pachicefalosauri cu ajutorul unui
computer tomograf şi al unui simulator de coliziuni. Rezultatele au
arătat că aceste animale aveau muşchii gâtului relativ dezvoltaţi
şi o calotă de ţesut osos dens, deasupra unui alt ţesut osos
spongios. Cercetând şi structura craniană a unor animale din zilele
noastre, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că antilopa
Duiker se aseamănă din acest punct de vedere cu un Stegoceras.
Folosind o metodă de analiză numerică, numită metoda elementelor
finite, Snively şi Theodor au simulat eforturile şi presiunile la
care erau supuse craniile în timpul coliziunilor virtuale, putând
astfel să calculeze violenţa la care puteau supravieţui.
Stegoceras-ul utilizat în studiu a avut o calotă osoasă de 9cm
grosime, deşi unele rude ale sale se lăudau cu mai mult de 20cm
grosime.
„Este clar că, deşi oasele sunt aranjate diferit la Stegoceras,
ar putea rezista cu uşurinţă loviturilor provocate de animalele din
zilele nostre care practică aceast tip de luptă”, a afirmat
Theodor.
Sursa:
The Guardian