Au apărut primele dovezi care arată că limbajul păsărilor conţine reguli gramaticale

"Cinteza bengaleză are propriile norme, cunoscute sub numele de sintaxă," spune Kentaro Abe de la Universitatea Kyoto din Japonia. "Pasarile cântatoare au o capacitate spontană de a procesa structuri sintactice în cantecele lor", adaugă el.

Pentru a arăta cum funcţionează sintaxă la animale, echipa lui Abe a redat remixuri "non-gramaticale" ale unor melodii ale păsărilor şi au măsurat răspunsurile venite din partea cintezelor.

Deşi multe animale, inclusiv câinii, papagalii şi maimuţele sunt cunoscute pentru modul în care interpretează construcţiile gramaticale şi recunosc cuvintele oamenilor ca pe obiecte individuale, Abe spune că numai cintezele au dovedit că au o forma de gramatică în enunţurilor lor. Cu toate acestea, mulţi specialişti sunt de părere că şi balenele arată prin cântecele lor că au această capacitate.

În sălbăticie, cintezele bengaleze reacţionează la cântecele necunoscute, ale altor cinteze, necunoscute. În laborator, Abe şi colegul său Dai Watanabe de la Agenţia de Ştiinţă şi Tehnologie din Japonia au exploatat aceste reacţii, evaluând dacă cintezele pot urmări aceste cântecele non-gramaticale.

Cum au procedat?

Mai întâi ei le-au pus păsărilor, în mod repetat, înregistrări cu nişte cântece necunoscute, până când cintezele s-au obişnuit cu ele şi nu au mai reacţionat. Apoi, au amestecat "silabe" din cântece şi le-au redat aşa păsărilor. Rezultatele au arătat că păsările au reacţionat doar în cazul cântecului numit SEQ2, observând, parcă, o încălcare a regulilor gramaticale. Aproape 90% din păsări au reacţionat în acest fel, indicând existenţa unei norme comune în cadrul comunităţii sociale, specifice în ordonarea secvenţială a silabelor în cântecele lor.

In experimentele ulterioare Abe a arătat că normele nu erau înnăscute - acestea au trebuit să fie învăţate. Păsările crescute în izolare nu au reuşit să reacţioneze la SEQ2 până când ele au petrecut două săptămâni cu alte păsări. De asemenea, el le-a învăţat pe păsări norme gramaticale nenaturale, obişnuindu-le cu una dintre versiunile sale amestecate şi măsurându-le apoi reacţiile avute atunci când au ascultat variantele remixate, în care regulile gramaticale erau încălcate.

În ultima parte a studiului, Abe a distrus chimic o zona a creierului lor, numită nidopaliumul anterior, similară ariei lui Broca din creierul omului, zonă care este considerată locul în care percepem expresiile non-gramaticale. Astfel, el a vrut să demontreze că, la fel ca la oameni, acea regiune din creier le ajută pe cinteze să perceapă expresiile gramaticale. Totodată el speră că va putea găsi o nouă teorie legată de originea gramaticii umane.

Constance Scharff, care studiază ciripitul păsărilor la Free University din Berlin, Germania, spune că lucrarea este importantă, deoarece de multe ori se afirmă că oamenii constituie singura specie care utilizează gramatica.

Sursa: New Scientist