Studiul publicat în Jurnalul Psychopharmacology a
testat reacţiile a 18 voluntari, fiecare fiind tratat în cinci
sesiuni de opt or, cu patru doze diferite de psilocibină şi un
placebo.
Într-un chestionar administrat la 14 luni după ce au
fost trataţi cu psilocibină, 83% din voluntarii ce au primit doze
mai mari de psilocibină au susţinut că se simt mai fericiţi, iar
89% au raportat îmbunătăţiri în comportamentul lor, pe când 94%
dintre voluntari au clasat experienţa ca fiind una dintre cele mai
„spirituale” din viaţa lor.
Înainte ca voluntarii să fie acceptaţi ca participanţi ai
studiului, aceştia au fost testaţi pentru eventuale probleme fizice
sau emoţionale şi au fost supravegheaţi pe tot parcursul sesiunilor
cu ciuperci pentru a nu deveni prea anxioşi.
„Există un risc real al folosirii psilocibinei într-un cadru
ocazional”, susţine Griffiths, atrăgând atenţia asupra unor cazuri
de atacuri de panică a utilizatorilor de ciuperci, care au fugit în
mijlocul traficului, sau care au sărit de pe stânci.
Urmărind un studiu din 2006, cercetătorii au analizat câtă
anxietate provoacă fiecare dozaj.
În timp ce ciupercile halucinogene sunt ilegale în Statele
Unite, Griffiths speră că cercetările lui ar putea ajuta la
convingere Administraţiei pentru Alimente şi Medicamente să
legalizeze psilocibina pentru utilizarea terapeutică. Acesta
studiază în prezent un compus folosit ca un suport psihologic
pentru bolnavii de cancer şi pentru cei care doresc să renunţe la
fumat.
Unul dintre voluntari a declarat că după ce a consumat
psilocibină a redus cantitatea de alcool pe care obişnuia să o
consume.
Richard Boothby (57), un profesor de filozofie de la
Universitatea Loyola, a fost voluntar al acestui studiu. El nu
încercase drogurile halucinogene şi a menţionat că este sceptic în
privinţa potenţialului lor de creştere spirituală.
Prima lui sesiune de psilocibină i-a schimbat modul de a gândi.
„Este ca şi cum te scufunzi în apă, în care intri şi te tot
adânceşti, atât de adânc încât nu crezi că o să mai ieşi la
suprafaţă. În mijlocul acestei adâncimi simţi o claritate
extraordinară”, susţine profesorul.
Boothby a menţionat că sesiunile l-au ajutat să facă faţă la
recenta sinucidere a fiului său şi l-a ajutat să fie mai deschis
faţă de oamenii pe care îi întâlneşte.
„A fost o experienţă cu adevărat de neuitat, care m-a
schimbat. Aş repeta-o fără să mă gândesc de două ori
înainte„, susţine profesorul de filozofie.