Resturile de origine animală sunt folosite în tot mai multe produse, de la bere la extinctoare

Aceasta este ciudata şi minunată lume a produselor de origine
animală, în care companiile se bazează pe modalităţi inteligente de
utilizare a resturilor de origine animală, necomestibile, pentru a
crea produse de consum.

O firmă din Norfolk colectează intestine de vacă de la
abatoarele locale şi le transformă în corzi pentru rachetele de
tenis. Pentru o singură rachetă se utilizează „material” de la
patru vaci. Procedeul presupune curăţarea şi tăiarea
intestinelor în 40 de fâşii, urmând ca apoi să fie tratate chimic
pentru conservare. Fiecare coardă de rachetă este alcătuită din 15
fâşii care sunt răsucite impreună pentru a se coagula înainte de a
fi uscate într-o cameră udă pentru a evita fisurarea.

• Urme de dinozaur, descoperite pe o piatră dintr-o școală din Australia
• Deși sunt „dezamăgiți”, britanicii anunță că nu vor riposta la tarifele impuse de SUA

Acesta este un proces laborios, care durează şase săptămâni, dar
care merită toată osteneala, căci rachetele confecţionate astfel
sunt mult mai bune decât cele care folosesc fire sintetice.
Compania, care lucrează în acest domeniu de peste 100 de ani,
produce astfel de fire şi pentru harpe şi alte instrumente
asemănătoare.

Dar nu numai intestinele vacilor sunt folosite pentru produse de
larg consum. Pielea de vită este folosită din cele mai vechi
timpuri, iar oasele sunt transformate în servicii de cafea.

Mult mai recente inovaţii includ extragerea keratinei din
copitele bovinelor pentru producerea unei spume de stingere a
incendiilor de intensitate mare, declanşate de combustibilul de
aviaţie. Keratina ajută la «legarea» unor bule de spumă sub forma
unei „pături” durabile, care opreşte extinderea focului.

Vaca nu este singurul animal al cărui organe sunt utilizate de
oameni pentru crearea anumitor produse nealimentare.

Ihtiocolul (cleiul de peşte) este un produs folosit în
industria berii şi a vinului ca agent de limpezire. Acesta
este făcut dintr-un organ numit „vezica înotătoare”, care se
găseşte în unele specii de peşte. Atunci când se umflă, vezica
serveşte ca un ajutor natural de flotabilitate, care păstrează în
poziţie verticală peştele în apă.

Astăzi sturionul este pe cale de dispariţie, astfel încât cele
mai multe vezici sunt recoltate de la alte specii de peşti,
inclusiv somn vietnamez. Pentru a produce clei de peşte, acestea
trebuie să fie uscate, sterilizate şi tăiate cu acid pentru a
produce o pastă sau un lichid care se adaugă la butoiul de bere.
Ihtiocol este o formă foarte pură de colagen, iar aceste molecule
ajută la accelerarea procesului de sedimentare naturală prin
atragerea moleculelor de drojdie.

Colagenul şi drojdia se combină pentru a alcătui particule mai
mari, care se lasă mai repede la fundul butoiului, lăsând lichidul
de deasupra să fie mult mai limpede.

Acestea sunt doar câteva exemple legate de felul în care oamenii
au învăţat să se folosească de resturile de origine animală care,
nefiind comestibile, ar fi tratate drept deşeuri.

Sursa: BBC
News