În luna februarie, trei membri ai echipajului s-au detaşat de
nava-mamă îndreptându-se spre Marte – în realitate este vorba de o
cameră cu un plafon bombat şi o podea acoperite de nisip roşu şi
roci. Pe perechi, cei trei au explorat, pe rând, suprafaţa
marţiană: au prelevat probe de sol şi roci utilizând instrumente
dezvoltate pentru programul lunar sovietic anulat, şi au făcut
simulări pentru situaţii neobişnuite, care ar putea interveni.
La sfârşitul lunii februarie, cei trei s-au întors la nava-mamă
şi la cei doi colegi ai lor, urmând ca întreg echipajul să ajungă
acasă, pe Pământ, în luna noiembrie.
Deşi este vorba doar de o simulare, experimentul nu a mers
perfect. Aşa se face că în luna decembrie cosmonauţii au petrecut o
zi întreagă pe întuneric jucând cărţi la lumina unei lanterne şi o
alta în care nu au putut lua contact cu centrul de control, din
cauza unei defecţiuni tehnice. Aceste mici defecţiuni au fost
introduse intenţionat în cadrul experimentului, pentru a observa
reacţiile „marsonauţilor” la evenimente neprevăzute.
Cu toate acestea, trebuie ţinut cont că deşi întreaga echipă a
făcut faţă izolării, ce este mai greu acum urmează, căci
următoarele 165 de zile vor fi plictisitoare şi nimic nou nu se va
întâmpla, până în momentul aterizării.
Sursa:
NewScientist