Cum trebuie să reacţionezi atunci când câinele nu te ascultă? Un etolog oferă soluţia
Unul din cele mai importante aspecte, spune autorul, este să ştii cum să reacţionezi atunci când câinele nu te ascultă. Deşi mulţi proprietari recurg la pedepse fizice, este bine de ştiut că acestea nu vor avea un rezultat benefic, căci câinele interpretează orice contact fizic - orice fel de atenţie - ca pe o recompensă. Prin urmare cea mai bună metodă este ignorarea câinelui, lucru ce îl va face să înţeleagă că ceva nu este în regulă.
Având în vedere că studiile arată că majoritatea câinilor preferă compania oamenilor, cei mai mulţi dintre ei îşi vor îndrepta comportamentul pentru a primi înapoi atenţia stăpânului.
De asemenea autorul atinge un subiect delicat care îi priveşte pe stăpânii care îşi lasa animalele singure în casă, mai multe ore pe zi. Câinii nu au noţiunea timpului, spune autorul, motiv pentru care ei pot intra într-o stare de nervozitate în momentele de singurătate în care îşi asteaptă stăpânul. Pentru a face faţă acestui lucru, câinii pot fi dresaţi. Cel mai bine este ca plecarea de acasă să fie o rutină anunţată de un set de "ritualuri". De aceea este bine ca haina, cheile şi încălţămintea să fie mereu luate în aceiaşi ordine pentru a-l obişnui pe animal cu lipsa stăpânului. Bradshaw spune că în cazul cânilor mici este bine ca acţiunea să aibă loc progresiv: mai întâi va duceţi până la uşă şi vă întoarceţi, apoi luaţi cheile, va duceţi până la uşă şi reveniţi. Data următoare faceţi ca mai înainte, doar că ieşiţi din casă şi închideţi uşa după dumneavoastră, urmând să vă întoarceţi după câteva secunde. În felul acesta animalul va înţelege că vor exista momente în care veti pleca de acasă, lăsându-l singur.
Pe de altă parte, etologul încadrează câteva sfaturi date de alţi specialişti drept mituri. Cele mai semnificative sunt cele despre dorinţa animalului de a-şi domina stăpânul, precum: cel care spune că atunci când vine timpul de plimbare, nu ar trebui, niciodată, să lăsăm câinele să iasă pe uşă înaintea noastră, pentru că astfel el se va considera dominant, sau că nu ar trebui lăsaţi să "câştige" atunci când se joacă cu stăpânul pentru că îi inspiră o stare de control. Din contră, spune Bradshaw, faptul că el câştigă îl va apropia şi mai mult de stăpân.
Ceea ce vrea autorul să sublinieze prin cartea sa este faptul că, fără să-şi fi dorit, câinii se găsesc astăzi în pragul unei crize, luptându-se să ţină pasul cu ritmul tot mai mare al schimbării societăţii umane. Dacă înainte câinii supravieţuiau pe cont propriu în mediu rural, azi ei sunt dependenţi de oameni, majoritatea trăind în medii circumscrise şi asteptându-se de la ei să fie mai cuminţi decât copiii şi mai înţelegători decât oamenii maturi. Noile standarde care le-au fost impuse sunt nerealiste şi solicitante. De aceea este nevoie de o mai bună înţelegere a naturii şi a nevoilor lor.
Pe lângă adaptarea drastică la care îi supunem, în ultimele decenii le-am controlat şi împerecherea. Din dorinţa de a crea câini perfecţi (din punct de vedere estetic) nu am permis combinarea raselor, lucru care a făcut ca nivelul consangvinităţii să crească uimitor de mult în ultimii ani, determinând astfel multiple malformaţii genetice.
Ştiinţa, a afectat şi ea, fără să vrea, această specie, plin aplicarea zoologiei comparate care a făcut paralele între rase care, deşi arată la fel, au stiluri de viaţi foarte diferite. Problema a fost că majoritatea cercetătorilor au interpretat comportamentul câinilor ca şi cum acesta este moştenit de la lupi, animale vicioase care se luptă mereu pentru putere. Această presupunere a condus în mod inevitabil la concepţia greşită că fiecare câine încearcă constant să îşi domine stăpânul.
Sursa: NPR