În anii ’20 ai secolului trecut, în Germania existau oameni care
afirmau că unii câini sunt aproape la fel de inteligenţi ca
oamenii, înzestraţi cu o gândire abstractă şi capabili să comunice.
După ce partidul nazist a preluat puterea, membrii acestuia s-au
arătat foarte interesaţi de inteligenţa câinilor.
Potrivit cărţii, susţinătorii acestor idei şi-au imaginat o zi
în care câinii ar servi alaturi de trupele germane şi ar putea
elibera ofiţeri SS din lagărele de concentrare. Aşa se face că,
pentru a exploata la maxim potenţialul canin, Hitler a instituit
Tier-Sprechschule (o şcoală pentru animale vorbitoare), unde a adus
câini recrutaţi din toată ţara.
Aici se pare că profesorii au făcut descoperiri uimitoare.
Un Airedale terrier, pe nume Rolf, a devenit
faimos după ce profesorii au declarat că el este capabil să indice
literele afabetului prin batai repetate pe o tablă ( fiecare literă
corespundea unui anumit număr de bătai). Despre alţi doi
câini se spune că au fost capabili să producă un lătrat asemănător
cu vocea umană, unul dintre ei fiind capabil să spună despre Hitler
că este „Mein Fuhrer”, iar un altul a „rostit”: „Mi-e foame! Dă-mi
prăjituri!”
Naziştii considerau că există o legătură puternică între om şi
natură, iar dragostea lor pentru animale a fost, oarecum, dusă la
extrem: atunci când evreii au fost luaţi şi duşi în lagăre, mulţi
germani au trimis scrisori către ziarele din ţară în care se
întrebau ce se va petrece cu animalele de companie rămase în
urmă.
Hitler însuşi a fost un iubitor de animale, stăpânul a doi
ciobăneşti germani: Bella şi Blondi. Fuhrerul a împuşcat-o pe
Blondi cu puţin timp înainte ca el să se sinucidă.
Sursa:
Time