Metodele de identificare a amprentelor sunt departe de
perfecţiune. Programele de analiză şi agenţii chimici pot adesea să
reconstituie o amprentă, dar pot exista şi cazuri în care să o
deformeze. Iar microscoapele foarte puternice, cu toate că pot
„culege” cu exactitate reziduuri de amprente, asamblarea acestor
porţiuni mici poate dura ore.
De curând, profesorul Robert Prance şi colegii săi de la
Universitatea Sussex din Brighton, UK, au dezvoltat o metodă de
captură a amprentelor prin studierea unei cantităţi mici de energie
statică lăsată în urmă atunci când un deget ia contact cu o
suprafaţă izolatoare, cum ar fi plasticul sau sticla.
Echipa condusă de Prance a trecut un electrod pe deasupra unor
amprente lăsate pe o bucata de plastic şi a măsurat modificarile de
voltaj din timpul procesului. In 75 de minute, cercetătorii au
identificat amprente de o calitate comparabilă cu cele obţinute
prin tehnici clasice. Prin repetarea acestui procedeu timp de 14
zile, echipa a fost capabilă să demonstreze cum energia emisă de
câmpul electrostatic a scăzut în timp.
Această metoda trebuie testata intensiv, în diferite condiţii, însa
Prance este de părere că noua tehnică va da roade. Mai mult decât
atât, profesorul este de părere că tehnica descoperită de echipa
lui va putea fi folosită pentru a oferi indicii despre momentul în
care o crimă a fost săvârşită sau pentru a exclude o serie de
suspecţi, în cazul în care amprentele gasite la locul faptei au
fost lăsate înaintea evenimentului. „Acesta reprezinta un avantaj
pe care multe dintre tehnicile de identificare a amprentelor nu le
au”, a declarat Glenn Porter, criminalist şi om de ştiinţă de la
Univeristatea din Western, Sydney.
Cea mai mare problemă a acestei tehnici este faptul că amprenta
poate fi identificata doar în cazul în care a fost lăsată pe un
material cu proprietăţi izolatoare. Dacă amprenta a fost făcută pe
un material conducator, cum ar fi carcasa metalică a unui glonţ,
energia imprimată pur şi simplu va dispărea.
Sursa: New Scientist