Comutarea între cele două moduri implică o serie de manevre a la
Rube Goldberg, dar şi de alte invenţii. Deşi designul său nu este
unul elegant, creaţia lui Nikolaos Papanikolopoulos de la
Universitatea din Minnesota se mândreşte cu capacitatea sa de a
zbura ca un avion, păstrându-şi stabilitatea unui robot terestru.
Robotul care se poate transforma, reprezintă cea mai recentă
încercare de a rezolva una dintre problemele cele mai supărătoare
din lumea roboticii – terenul variabil.
Înainte, un robot putea fi optimizat pentru un singur tip de
sol: aparatele zburătoare cu şenile au fost ideale pentru noroi şi
nisip, roboţii cu roţi sunt perfecţi pentru şosele, cei echipaţi cu
picioare sunt folosiţi pentru a traversa obstacole, iar cei
segmentaţi, asemănători şerpilor sunt utili pentru rostogolirea
prin iarbă.
Pentru rol dual pe suprafeţe variate, roboticienii au încercat
să combine una sau mai multe dintre aceste moduri. „Chaos”, robotul
Armatei SUA pentru căutare şi salvare are două şenile care îşi pot
modifica forma devenind picioare rudimentare cu care să poată trece
peste dărămături. Un robot tip şarpe al unei companii numită
Sarcos este dotat cu şenile care îi permit să se răsucească în
forma aproximativă a unui tanc miniatural, făcând posibilă
deplasarea atât pe orizonatală, cât şi pe verticală.
Aparatul de zbor transformabil al lui Papanikolopoulos este
primul robot capabil să evite terenurile variabile prin zbor
propriu, putând fi programat să treacă pe deasupra zidurilor.
Dezavantaje majore ale robotului celor de la Universitatea din
Minnesota sunt costurile şi complexitatea. S-a dovedit mai eficient
să se construiască robotul cu două sisteme de motoare complet
independente, decât proiectarea unei transmisii care să permită
motoarelor cu viteză mică să alimenteze rotoarele, sau invers.
Numai sistemul rotor a costat aproape 20000 de dolari.
Sursa:
Wired