Dacă trenurile maglev existente încerca să reducă la minimum
rezistenţa la înaintare folosind magneţi care reduc frecarea dintre
calea ferată şi vehicul, noul model exploatează aerul – datorită
unui fenomen numit efect de sol – şi pluteşte fără a mai avea
nevoie de magneţi.
Datorită acestui efect, atunci când un avion zboară foarte jos,
acesta creează o pernă de aer de înaltă presiune. Viteza şi
portanţa avionului cresc şi ele din cauza faptului că solul previne
rezistenţa la înaintare şi formarea de vârtejuri marginale.
În ciuda designului său, conceput special pentru un zbor la
joasă altitudine, vehiculul trebuie să fie controlat în jurul a
trei axe – cea verticală, laterală şi longitudinală – la fel ca un
avion. Sugahara şi colegii săi îşi folosesc prototipul pentru a
testa un sistem de control care să poată gestiona aceste axe de
rotaţie în mod autonom. Daca vor avea succes, ei speră să facă un
prototip destul de mare pentru a avea un pasager.
În cele din urmă ideea ar putea fi folosită pentru a concepe
trenuri de mare viteză care ar atinge 200 de kilometri pe oră,
zburând fără a folosi magneţi.
Sursa:
NewScientist