Şi-a amputat voluntar mâna pentru a o înlocui cu una bionică!

Pacientul în vârstă de 26 de ani, Milo, şi-a pierdut capacitatea de a-şi folosi mâna dreaptă în urma unui accident de motocicletă. După ce i se va vindeca membrul amputat, acestuia i se va ataşa mâna bionică ce va fi controlată de semnalele nervoase primite de la propriul braţ.

Profesorul Oskar Aszmann efectuează o a doua operaţie de amputare electivă a unui membru, bazată pe alegerea pacientului.

Milo, un cetăţean sârb ce trăieşte în Austria încă din copilărie, a suferit leziuni la unul dintre picioare şi la umărul drept atunci când a alunecat de pe motocicletă şi a intrat într-un stâlp de iluminat. Acest accident a avut loc în anul 2001, în timpul unei vacanţe în Serbia.

În timp ce piciorul i s-a vindecat, afectarea plexului brahial din partea dreaptă a corpului a dus la paralizia braţului drept. Transplantul de ţesut nervos provenit din picior, realizat de profesorul Aszmann, a dus la restabilirea mişcărilor braţului, dar nu şi ale mâinii.

O operaţie care implică mai multe transplanturi de muşchi şi ţesuturi nervoase în antebraţ nu au restabilit libertatea de mişcare a mâinii, dar a dus la amplificarea semnalelor electrice transmise de creier către antebraţ, semnale ce ar putea fi folosite pentru a acţiona o mâna bionică.

În urmă cu trei ani, Milo a fost întrebat dacă se gândeşte la o operaţie voluntară de amputarea a mâinii, iar acesta a afirmat recent că "o astfel de operaţie îmi va schimba viaţă. Am trăit timp de 10 ani cu această mână care nu se poate recupera. Singura soluţie este de a o amputa şi de a primi una nouă în schimb".

Milo a luat această hotărâre după ce a folosit o mână hibridă fixată în paralel cu mâna afectată pentru a putea experimenta controlul asupra unei proteze.

Mâinile bionice create de compania germană Otto Bock pot ciupi şi prinde lucruri, ca răspuns la semnalele primite de la creier. Acestea sunt detectate de doi senzori plasaţi pe piele în dreptul nervilor antebraţului.

Cu alte cuvinte, pacientul controlează mâna utilizând aceleaşi semnale nervoase pe care le folosea în cazul unor mişcări similare, realizate cu o mână reală.

Manşeta protezei poate fi rotită manual utilizând cealaltă mâna funcţională a pacientului (în cazul în care pacientul are una).

Anul trecut, un austriac în vârstă de 24 de ani, numit Patrick, a fost primul pacient din lume care a ales să îşi amputeze în mod voluntar un membru. Operaţia a fost realizată tot de profesorul Aszmann şi a fost un succes. Acest pacient îşi pierduse capacitatea de utilizare a mâinii în urma unei electrocutări la locul de muncă.

În prezent poate să îşi deschidă singur sticlele de apă şi poate chiar să îşi lege şireturile.

"Reacţia mea a fost «Dumnezeule! Am o nouă mână!» Pot să realizez diferite activităţi pe care le puteam face doar cu mâna reală. Este o senzaţie foarte plăcută. Nu am putut să îmi folosesc mâna timp de trei ani, iar apoi am înlocuit-o cu cea bionică şi am început să o mişc. A fost minunat" a declarat Patrick pentru BBC News.

Patrick testează o nouă mână despre care se crede că îl va ajuta să facă mai multe mişcări. Mâna are şase senzori şi se fixează pe nervii din partea braţului inferior. Semnale multiple pot fi citite simultan şi permit pacientului să răsucească şi să flexeze încheietura mâinii înainte şi înapoi, utilizând aceleaşi semnale pe care creierul le transmite pentru o mână reală.

Profesorul Oskar Aszmann preferă să numească această amputare voluntară drept o "reconstrucţie bionică". Acesta lucrează împreună cu Otto Bock pentru a cerceta potenţialele beneficii de care pot beneficia cei ce aleg "reconstrucţia bionică".

Înainte de prima operaţie, profesorul a discutat despre procedură în cadrul unui simpozion la care au participat chirurgi renumiţi, dar şi un teolog.

Acesta consideră că amputarea voluntară reprezintă cea mai bună alegere pentru un pacient care nu îşi mai poate mişca un membru şi despre care se ştie că nu îşi poate recăpăta libertatea mişcării în urma unor operaţii.

"Vezi un pacient care îşi doreşte cu ardoare recăpătarea funcţiilor de mişcare ale unui membru şi nu este decât un pas până la a trage o concluzie. În cazul în care pacientul nu îşi poate mişca o mână, iar eu pot schimba anatomia astfel încât acesta ar putea utiliza o mână bionică, atunci voi face tot posibilul pentru a-i crea o mână care să se poată adapta nevoilor lui" a declarat profesorul Aszmann.

Dar profesorul a întâmpinat şi câteva piedici. Unii dintre chirurgii pe care i-a solicitat pentru a pune în aplicare operaţia, i-au respins cererea.

O metodă alternativă de recuperare a funcţiilor de mişcare ale mâinii afectate ar dura ani de zile şi ar implica zeci de operaţii inutile.

"Milorad are 26 de ani şi îşi doreşte să îşi ducă viaţa înainte. Pentru a reconstrui din punct de vedere biologic o mână pentru el, ar fi o poveste fără de sfârşit şi nu ar da rezultate. Este în interesul pacientului de a-i aduce o soluţie astfel încât să poată trăi în continuare fără probleme, aşadar nu am nicio remuşcare pentru faptul că am ales să fac operaţia de amputare a membrului" a declarat profesorul.

Operaţia a fost un succes, iar în urma acesteia cicatricile anterioare au fost eliminate. Intervenţia chirurgicală a fost realizată cu ajutorul unui fierăstrău pneumatic.

Ţesuturile prelevate de pe mână au fost transplantate pe încheietură pentru a fi folosit drept suport pentru viitoarea proteză.

Vorbind de pe patul de spital, Milo a declarat că se simte bine: "Uitându-mă în urmă, sunt fericit că totul s-a terminat cu bine".

Sursa: BBC News