Constatările sunt deosebit de îngrijorătoare, deoarece scăderea
drastică a efectivelor unei specii mici poate avea efecte pe scară
mai largă decât declinul speciilor de talie mare.
„Prin aceste acţiuni, se înlătură o sursă de hrană foarte
importantă pentru toate speciile care se bazează pe aceşti peşti,
astfel încât o mulţime de populaţii de mamifere, păsări şi chiar
peştii mai mari pot, de asemenea, să scadă,” a spus Malin Pinsky
cercetătorul care a condus studiul.
De multe ori, consumatorilor de peşte şi fructe de mare li se cere
să facă alegeri responsabile şi li se recomandă să mănânce specii
precum macroul, heringul sau sardinele. Aceste alegeri au la bază
criterii precum rata de reproducere (care, de obicei, la speciile
de talie mică, este mult mai ridicată), dar şi dutata de viaţă,
care este mai scăzută la peştii mici.
Biologul Malin Pinsky, de la Universitatea Stanford, împreună cu o
echipă de cercetători americani şi canadieni, a vrut să afle dacă
în funcţie de aceste caracteristici evolutive ale diferitelor
specii s-ar putea prezice care specii sunt cel mai ameninţate de
pescuitul excesiv.
Cercetătorii au încercat să verifice ipoteza conform căreia
speciile mai mari, care se caracterizează
printr-o creştere lentă, ar fi fost mai vulnerabile decât cele mai
mici, atât în ocean, cât şi pe uscat. Această ipoeză, însă, s-a
dovedit incorectă.
Daniel Ricard, biolog la Univeristatea Dalhousie vine cu o altă
teorie, care o contrazice pe cea a lui Pinsky.
Ricard, care are experienţă în evaluarea populaţiilor de peşti,
a declarat că rezultatele sunt îngrijorătoare şi că toate
activităţile de pescuit trebuie să fie gestionată cu atenţie, de
vreme ce unele specii de peşti mici pot fi la fel de vulnerabile ca
şi cele de talie mare.
În multe cazuri, unele specii mari de peşti sunt mai numeroase
decît cele mici, aşa că nu trebuie să optăm numai în funcţie de
talie.
Sfatul specialiştilor este să ne educăm singuri şi să fim mai
atenţi atunci când ne alegem hrana.
Sursa: CBC