Cercetătorii au studiat maxilarele câtorva exemplare bine
conservate de Labidosaurus hamatus, o reptilă ce a trăit acum 275
milioane de ani, pe teritoriul Americii de Nord. Cu ajutorul unui
computer tomograf, ei au observat că una dintre fosile prezenta
urme a ceea ce părea o infecţie masivă , manifestată prin căderea
dinţilor şi chiar pierderi de ţesut osos din maxilar.
„Nu numai că această fosilă ne ajută să înţelegem evoluţia bolilor
dentare, ea ne şi dezvăluie avantajele şi dezavantajele cu care
s-au confruntat anumite vieţuitoare atunci când dinţii lor s-au
adaptat la regimul carnivor. În cazul de faţă, se pare că este
vorba de un risc crescut al infecţiilor dentare,” a declarat
Reisz.
Pentru a se adapta la viaţa pe uscat, strămoşii reptilelor au suferit
schimbări ale dentiţiei şi ale craniului, cu scopul de a include
carne şi plante bogate în fibre în regimul lor alimentar. Dinţii au
devenit puternic fixaţi pe maxilar, permiţându-le să mestece hrana
şi îmbunătăţindu-le, astfel, absorbţia nutrienţilor.
Cu toate acestea, spune Reisz, atunci când reptilele şi-au pierdut
abilitatea de a-şi schimba dinţii, probabilitatea infecţiilor
dentare a crescut semnificativ.
Acest lucru se datorează faptului că expunerea prelungită a
cavităţii dintelui, puternic uzat, la bacterii orale a fost mult
mai mare decât la alte animale, care îşi puteau înlocui rapid
dinţii.
Reisz afirmă că şi la oameni se întâmplă cam acelaşi lucru: ”
Studiile noastre arată că sistemul uman dentar, format din doua
rânduri de dinţi, cei de lapte şi cei permanenţi, deşi prezintă un
avantaj datorită abilităţii de a mesteca şi procesa alimente
diversificate, este mult mai predispus la apariţia infecţiilor
decât cel al strămoşilor noştri îndepărtaţi din regnul animal, care
aveau un ciclu continuu de înlocuire a dinţilor.”
Sursa: EurekAlert