Doctorii din Evul Mediu practicau chirurgia cranio-cerebrală

Cimitirul Campochiaro este situat în centrul Italiei, aproape de oraşul Campobasso. Între anii 500-700, când cimitirul a fost folosit, teritoriul era sub ocupaţia lombarzilor, o populaţie de origine germanică aliată, în acea perioadă, cu avarii, un popor migrator provenit din Asia Centrală. Cercetătorii presupun că cimitirul era folosit drept avanpost împotriva invadatorilor bizantini.

Scheletele umane găsite aici arată că unii dintre soldaţii răniţi în lupte supravieţuiau unor traumatisme craniene grave.

Au fost identificate găsit urme ale unei intervenţii chirurgicale pe craniul unui soldat care, cel mai probabil, a fost lovit cu un buzdugan bizantin.

Marginile plăgii sunt netede şi nu includ fragmente de os, sugerând că victima a fost supusă unei intervenţii asemănătoare cu o operaţie pe craniu din zilele noastre.

Osul poartă urme de vindecare şi se pare că rana era deja închisă când pacientul a murit, în jurul vârstei de 55 de ani.

Un alt soldat a supravieţuit, deşi craniul sau are urme de leziuni provocate de lama unui topor.

"Aceşti oameni cunoşteau foarte bine arta războiului, dar şi cea a tratării rănilor," susţine antropologul Mauro Rubini.

Un al treilea caz studiat de cercetători arată ca unii soldaţi nu au fost la fel de norocoşi. Acesta se pare că suferea de lepră, iar craniul său are urme de lovituri de sabie. Rana nu prezintă semne de vindecare, sugerând că acest om a murit la câteva ore după incident.

Osemintele luptătorului lepros le sunt de mare ajutor cercetătorilor pentru a putea urmări evoluţia bolii. Oamenii de ştiinţă urmăresc să extragă AND-ul bacteriei care a cauzat boala şi să îl compare cu cel al bacilului leprei din prezent.

Sursa: Mail Online