Un implant de 8 milimetri ar putea detecta cancerul şi atacurile de cord

În 2009 Cima a arătat că se pot implanta aceste dispozitive în tumorile umane dezvoltate pe şoareci ca apoi dezvoltarea cancerului să fie urmărită cu ajutorul rezonanţei magnetice. Nu sunt necesare biopsiile, evitându-se astfel nevoia unor proceduri invazive. De-a lungul ultimilor ani, Cima şi echipa sa au adaptat munca lor pentru a crea un dispozitiv foarte asemănător pentru a detecta biomarkerii ce arată deteriorarea ţesutului inimii.

Într-un studiu publicat în revista Nature din luna martie a acestui an, profesorul Cima a demonstrat cum implantul lor ajută la detectarea infarctului miocardic la şoareci. Doctorul Cima crede că acest implant poate fi folosit pe oameni în aproximativ 5 ani. Atunci, ele vor putea fi introduse în corp cu ajutorul unei seringi, urmând ca datele să fie obţinute cu ajutorul unui mic scanner.

Biopsiile, metoda standard pentru testarea aglomerări de celule de cancer, este o procedura invazivă. Atacurile de inimă minore pot trece neobservate şi ignorate, dar daunele provocate de acestea, ar putea duce chiar la deces. Implantul doctorului Cima ar detecta cancerul şi problemele de inimă încă de la primele semne, permiţând o monitorizare continuă.

Implantul realizat de profesorul Cima şi echipa sa poate detecta până la cele mai mici schimbări ale celulelor şi oferă cele mai precise informaţii de care ar avea nevoie un spcialist. Christophoros Vassiliou, student absolvent al MIT, a reuşit să obţină aceste dispozitive suficient de mici pentru a putea intra într-un ac de biopsie. Acestea sunt injectate în ţesuturile afectate şi avertizează pacienţii în cazul unor modificări periculoase ale ţesutului şi ajută la controlul direct al tratamentului, astfel încât acesta să se potrivească cu nevoile actuale ale pacientului.

Mai multe detalii despre dispozitivul proiectat de Michael Cima şi studenţii săi puteţi vedea în acest video:

http://www.kaltura.com/index.php/kwidget/wid/_203822/uiconf_id/1898102/entry_id/1_hpohmcug/

Sursa: Singularityhub