Fehime Vatansever, împreună cu colegii săi de la Universitatea
din Clemson, folosesc ca materie brută pentru fabricarea
plasticului oasele şi carnea animalelor. Ei consideră că aceste
materiale sunt de preferat în favoarea produselor chimice din
petrol. În compoziţia materialului de plastic, studenţii au folosit
şi fibră sintetică de polietilenă (UHMWPE) – un plastic dur folosit
şi la fabricarea snowboard-urilor şi în conceperea articulaţiilor
artificiale. Bioplasticul rezultat este aproape la fel de durabil
ca UHMWPE, şi este parţial biodegradabil.
Oamenii de ştiinţă consideră că resturile de carne şi oase au
provocat răspândirea encefalopatiei spongiforme bovine, cunoscută
şi sub numele de boala vacii nebune. Vacile au fost hrănite
frecvent cu un amestec de oase şi carne, resturi folosite pentru
hrana animalelor deoarece sunt bogate în proteine şi
aminoacizi.
În 1997, Food and Drug Administration a interzis această
practică, deşi încă se mai foloseşte făina de oase şi carnea altor
animale în alimentaţia animalelor de companie. Industria americană
a cărnii produce aproximativ patru miliarde de kilograme de praf de
proteine în fiecare an, având în compoziţie carne şi făină de
oase.
Făina de oase este transformată în îngrăşământ pentru grădini, dar
neexistând o cerere mare pentru acest produs, majoritatea
resturilor sunt depozitate în locuri special amenajate pentru
aceste deşeuri, unde sunt tratate cu chimicale pentru împiedicarea
răspândirii bolii vacii nebune.
Crearea plasticului din făina de oase şi din carne ar duce la
desfiinţarea spaţiilor de depozitare. Procesul de fabricare a
plasticului nu este unul periculos, acesta având proprietatea de a
dezactiva agenţii infecţioşi ce duc la răspândirea bolii vacii
nebune.
Acestea nu sunt primele eforturi de a folosire a cărnii animalelor
sacrificate ca resursă regenerabilă. În Marea Britanie, carnea şi
oasele oilor şi vitelor sacrificate din cauza febrei aftoase şi a
bolii vacii nebune au fost folosite pentru a genera energie
electrică.
Sursa:
Popsci