În interiorul caselor la 1900

Această călătorie pe traseul secolului XX nu-şi propune să detalieze evoluţia interioarelor în funcţie de structura socială a comanditarului, ci felul în care reuşit să modifice modul de viaţă - comportamente şi preocupări - chiar tipul de locuire şi ambientare interioară.

Trecerea de la vechi la nou în societatea bucureşteană se regăseşte în cotidian, dar şi în spaţiul restrâns al vieţii private. Noile obiceiuri, de la vestimentaţie şi comportament la simplul dialog, creează, de la bun început, un raport-ruptură între vechi şi nou; între cei "vechi" - bătrânii - şi cei "noi" - tinerii.

Primii, mai conservatori, au rămas fideli modelului cultural greco-oriental. Ultimii, foarte dinamici, adeseori radicali şi imprevizibili, s-au servit de modelul cultural european ca vârf de lance îndreptat împotriva vechiului şi în favoarea schimbării, mai mult sau mai puţin moderate.

Pe de altă parte, Bucureştiul nu a fost legat pe deplin de Orient şi nici nu a aparţinut, decât insular, Europei. Pe această falie culturală, toţi coloniştii veniţi între 1850-1900, de la negustori şi meşteşugari la muncitori specializaţi şi liberi profesionişti, au dat Bucureştiului particularitatea elementului de legătură dintre cele două spaţii culturale, care s-au confruntat permanent în habitatul sau: Europa şi Orientul. Aşadar, Bucureştiul a absorbit elemente sociale - cu precădere urbane - de o mare diversitate etnică, confesională şi culturală. Sub această presiune demografică multiculturală, ambientul interior a suferit schimbări profunde cu rapiditate, cel puţin în reşedinţele elitelor politice şi financiare.

Un exemplu: schimbarea tipului de muzică şi implicit a dansului, prin trecerea, în mai puţin de o generaţie, de la melodiile orientale şi dansul static, unduitor, din buric - dans privit de pe divanuri de prezenţe masculine iubitoare de ciubuc -, la vals, polcă sau menuet, dansuri în perechi, au determinat schimbarea vestimentaţiei şi implicarea directă a partenerilor în eveniment. Iar asta a presupus, cu necesitate, şi o schimbare de mediu, de mobilier, de arhitectură ambientală: săli cu oglinzi înalte, saloane spaţioase şi luminate.

Cum trăiau, aşadar, oamenii, "În interiorul caselor la 1900"?

Iată o istorioară a epocii, care arată amploarea schimbării şi dificultăţile adaptării la ea: boierul Obedeanu, aparţinând şi el înaltei aristocraţii - povesteşte Barabas Miklos - "se cerea să imite moda europeană şi, deoarece casa sa era frecventată şi de generalii ruşi, şi-a aranjat-o cu mobile moderne, căci portul european nu se prea potrivea cu divanele late, pe care oamenii se aşezau fără papuci. Vizitându-l odată după această metamorfoză, de abia mi-am putut reţine râsul intrând în odaia lui, unde am văzut vre-o zece boieri fumând din nişte ciubuce lungi, însă şezând fiecare turceşte lângă câte un scaun, pe jos, dar cu jobenul pe cap şi cu aripile fracului tăvălite pe duşumelele odăii! Cantacuzeno însuşi şedea pe canapea, însă celorlalţi boieri le venea mai bine să stea pe pământ cu picioarele încrucişate, după moda veche şi, fiindcă pe atunci nici turbanul nu se lua de pe cap, uitaseră să-şi ia jobenul. Această scenă era aşa de ridicolă, încât ar fi meritat să o desenez".

Lector: Adrian Majuru

Data: 29 martie 2011; ora: 19.00

Cost: 30 lei; cost studenţi: 25 lei

Locaţie: Gala Wine Bar (Str. Icoanei 32)

Înscrieri la contact@victoriei.ro