Cercetătorii vor să sape până ajung la mantaua Pământului!

Se va fora planşeul oceanic şi se vor face cercetări ale unei pietre scoase de la o adâncime de 2 km sub ocean. Scopul cercetătorilor este să poată obţină roci de la adâncimi chiar mai mari, de sub crustă, ajungându-se până la stratul de manta.

Rocile pe care ar putea să le scoată la suprafaţă această expediţie ar putea fi la fel de importante ca şi eşantioanele luate de pe lună, susţin cercetătorii. Mantaua reprezintă cea mai mare parte a compoziţiei planetei noastre. Se întinde din partea de jos a crustei până la miezul Pamântului, circa 2.900 km în adâncime.

Rocile aflate în compoziţia mantalei au a altă structură faţă de cele aflate în componenţa continentelor sau a planşeului oceanic. Acestea sunt considerate a fi peridotite, roci ce conţin minerale bogate în magneziu şi sărace în siliciu, cum ar fi olivina şi piroxenul.

Oamenii de ştiinţă mai au câteva mostre de roci ce provin din interiorul Pământului. Unele dintre ele au fost prelevate din munţi, rocile ieşind la suprafaţă prin procesul de formare a munţilor, altele au tăşnit la suprafaţă prin erupţiile vulcanice.

Fiecare dintre aceste mostre existente au fost alterate de procesele care le-au adus la suprafaţă, cercetătorii dorindu-şi să studieze roci originare. Ei vor să afle compoziţia chimică exactă a pietrelor aflate în interiorul Pământului, chiar dacă aceasta variază în funcţie de locaţie.

"Este important să ştim compoziţia chimică exactă deoarece aceasta ne permite să înţelegem anumite efecte asupra dinamicii Pământului, modul în care mantaua este capabilă să se deplaseze şi să se topească", explică cercetătorii.

Ultimul proiect de acest gen, Proiectul Mohole, a fost desfăşurat în anul 1961 şi a fost încheiat cu un eşec.

Crusta subţire a fundului oceanului are avantajul că oamenii de ştiinţă au nevoie să foreze la aproximativ 6 km în profunzime, nu la 30-60 km, cum ar fi cazul în dreptul continentelor - dar această opţiune prezintă dificultăţi speciale în ceea ce priveşte înfiinţarea şi funcţionarea unei platforme pe mare.

Cercetătorii vor face cercetări în următorii câţiva ani pentru a verifica tehnicile necesare şi de a testa siturile Oceanului Pacific. Echipa de cercetare are deja pusă la dispziţie o navă capabilă sa găzduiască proiectul. Vasul japonez Chikyu este capabil sa transporte 10 km de conducte de foraj.

about:blank

"Vom săpa 6 km în adâncimea scoarţei Pământului, după care sperăm să facem o groapă de circa 500 de metri adâncime în mantă, asta pe lângă cei 3-4 km de adâncime ai oceanului. De asemenea, vom întâlni temperaturi de aproximativ 250-300 de grade, cel puţin", declară Benoit Ildefonse.

Oamenii de ştiinţă susţin că tehnologia şi finanţarea necesare pentru realizarea acestui proiect nu vor fi disponibile înainte de 2018. Expediţia din primăvară va redeschide o gaură forată în prealabil, numită 1256D.

Aceast proiect le va da posibilitatea de a scoate pentru prima dată o rocă gabro din scoarţa terestră inferioară şi de a o analiza. Aceste mostre vor fi cele mai adânci pietre gabro extrase vreodată de sub fundul mării.

"Ne dorim, pentru prima dată, să analizăm aceste roci scoase din adâncul scoarţei terestre şi de a testa diferitele modele pe care le avem deja, toate acestea pentru a explica comportamentul crustei. Pentru a face acest lucru, avem nevoie să facem săpaturi mai adânci de 400m", a declarat doctor Ildefonse pentru BBC.

Sursa: BBC News