Cercetătorii vor să sape până ajung la mantaua Pământului!

Se va fora planşeul oceanic şi se vor face cercetări ale unei
pietre scoase de la o adâncime de 2 km sub ocean. Scopul
cercetătorilor este să poată obţină roci de la adâncimi chiar mai
mari, de sub crustă, ajungându-se până la stratul de manta.

Rocile pe care ar putea să le scoată la suprafaţă această expediţie
ar putea fi la fel de importante ca şi eşantioanele luate de pe
lună, susţin cercetătorii. Mantaua reprezintă cea mai mare parte a
compoziţiei planetei noastre. Se întinde din partea de jos a
crustei până la miezul Pamântului, circa 2.900 km în
adâncime.

• Gândul Media Network, grupul de presă numărul unu din România!
• „Update Go4it” #10 aduce invitați de top din industria de gaming și educație

Rocile aflate în compoziţia mantalei au a altă structură faţă de
cele aflate în componenţa continentelor sau a planşeului oceanic.
Acestea sunt considerate a fi peridotite, roci ce conţin minerale
bogate în magneziu şi sărace în siliciu, cum ar fi olivina şi
piroxenul.

Oamenii de ştiinţă mai au câteva mostre de roci ce provin din
interiorul Pământului. Unele dintre ele au fost prelevate din
munţi, rocile ieşind la suprafaţă prin procesul de formare a
munţilor, altele au tăşnit la suprafaţă prin erupţiile
vulcanice.

Fiecare dintre aceste mostre existente au fost alterate de
procesele care le-au adus la suprafaţă, cercetătorii dorindu-şi să
studieze roci originare. Ei vor să afle compoziţia chimică exactă a
pietrelor aflate în interiorul Pământului, chiar dacă aceasta
variază în funcţie de locaţie.

„Este important să ştim compoziţia chimică exactă deoarece aceasta
ne permite să înţelegem anumite efecte asupra dinamicii Pământului,
modul în care mantaua este capabilă să se deplaseze şi să se
topească”, explică cercetătorii.

Ultimul proiect de acest gen, Proiectul Mohole, a fost desfăşurat
în anul 1961 şi a fost încheiat cu un eşec.

Crusta subţire a fundului oceanului are avantajul că oamenii de
ştiinţă au nevoie să foreze la aproximativ 6 km în profunzime, nu
la 30-60 km, cum ar fi cazul în dreptul continentelor – dar această
opţiune prezintă dificultăţi speciale în ceea ce priveşte
înfiinţarea şi funcţionarea unei platforme pe mare.

Cercetătorii vor face cercetări în următorii câţiva ani pentru a
verifica tehnicile necesare şi de a testa siturile Oceanului
Pacific. Echipa de cercetare are deja pusă la dispziţie o navă
capabilă sa găzduiască proiectul. Vasul japonez Chikyu este capabil
sa transporte 10 km de conducte de foraj.

„Vom săpa 6 km în adâncimea scoarţei Pământului, după care sperăm
să facem o groapă de circa 500 de metri adâncime în mantă, asta pe
lângă cei 3-4 km de adâncime ai oceanului. De asemenea, vom întâlni
temperaturi de aproximativ 250-300 de grade, cel puţin”, declară
Benoit Ildefonse.

Oamenii de ştiinţă susţin că tehnologia şi finanţarea necesare
pentru realizarea acestui proiect nu vor fi disponibile înainte de
2018. Expediţia din primăvară va redeschide o gaură forată în
prealabil, numită 1256D.

Aceast proiect le va da posibilitatea de a scoate pentru prima dată
o rocă gabro din scoarţa terestră inferioară şi de a o analiza.
Aceste mostre vor fi cele mai adânci pietre gabro extrase vreodată
de sub fundul mării.

„Ne dorim, pentru prima dată, să analizăm aceste roci scoase din
adâncul scoarţei terestre şi de a testa diferitele modele pe care
le avem deja, toate acestea pentru a explica comportamentul
crustei. Pentru a face acest lucru, avem nevoie să facem săpaturi
mai adânci de 400m”, a declarat doctor Ildefonse pentru BBC.

Sursa: BBC
News