Cu cât eşti mai naţionalist, cu atât eşti mai religios

Mălina Voicu, sociolog la Universitatea din Bucureşti, a analizat datele obţinute de sondaj realizat în peste 30 de ţări europene. Conform acestei cercetări, era mult mai probabil ca persoanele care s-au declarat mândre de ţara lor să fie religioşi. Această corelare s-a menţinut şi după ce au fost au fost eliminaţi factori diferenţiatori precum vârsta, sexul, educaţia, venitul, sau nivelul de trai al ţării. Chiar şi după eliminare acestor numeroşi factori, oamenii naţionalişti au rămas mai religioşi în comparaţie cu restul populaţiei.

Voicu a studiat apoi şi "concentrarea religioasă", pentru a vedea cât de fragmentată este o ţară din punct de vedere religios. Sociologul a descoperit că în ţările ce sunt dominate de o singură religie, conexiunea dintre naţionalism şi religie este mai puternică. În ţările mai fragmentate din punct de vedere religios, legătura nu era la fel de puternică. Astfel, religia nu duce automat la naţionalism, însă atunci când o naţiune este majoritare de o anumită confesiune, ele se consolidează reciproc.

Această cercetare arată că naţionalismul este o componentă a ceea ce numim "religie", iar în anumite condiţii sociale populaţia naţionalistă este atrasă de religie, influenţând-o în consecinţă.

Sociologul arată că persoanele care trec prin schimbări sociale rapide încearcă să-şi consolideze identitatea naţională, căutând stabilitate şi o nouă definiţie a sinelui şi a propriei identităţi. Religia intervine oportun, oferind conţinut pentru noua identitate naţională, mai ales dacă acea confesiune deţine un monopol religios în respectiva ţară; astfel, ea facilitează formarea de grupuri mari ce au un potenţial mai mare pentru mobilizarea politică, făcând astfel mai probabil controlul resurselor, mai ales când au susţinerea statului.

Sursa: Science and Religion Today