Pentru a explica acest fenomen, Karen McComb şi Graeme Shannon,
cei care au condus acest studiu, au elaborat un test.
Mai întâi, au înregistrat răgetele unor lei, masculi şi femele
deopotrivă. Apoi au redat înregistrarile în apropierea unor grupuri
de elefanţi dintr-un parc naţional din Kenya.
Rezultatele au arătat că grupurile conduse de femele cu
experienţă sunt mult mai bine organizate. Conducătoarele turmelor
nu doar că reacţionat prompt la auzul răgetelor, dar au şi fost
capabile să diferenţieze sunetele produse de un mascul de cele
produse de o femelă.
În cazul în care răgetele aparţineau unui leu, şi nu unei
leoaice, femela lider îşi strângea turma într-un mod ofensiv, în
care să se asigure că puii sunt feriţi de pericole. Leoaicele, în
schimb, care nu prezintă un pericol real decât dacă sunt în număr
mare, nu afectau comportamentul conducătoarei.
Spre deosebire de şefa grupului, elefanţii tineri nu au dat
semne că ar fi identificat vreun pericol. Cercetătorii cred că
acest lucru este cauzat de lipsa de experienţă.
Specialiştii afirmă că au fost impresionaţi de modul de
organizare şi de capacitatea acestor animale de a identifica şi, mai ales,
de a diferenţia sunetele produse de prădători.
Rezultatele experimentului arată clar nevoia de a conserva şi
proteja aceste animale cu vârste înaintate: „Aceşti indivizi în
vârstă au un rol vital în modul de funcţionare a grupurilor de
elefanţi”, au declarat autorii studiului.
Sursa: BBC