Unul dintre roboţii creaţi la Universitatea Tohoku din Sendai
are capacitatea de a se târî ca un şarpe printre rămăşiţele unei
eventuale clădiri prăbuşite, acolo unde oamenii nu au acces.
Datorită faptului că are o cameră de filmat ataşată, robotul poate
descoperi victimele prinse printre ruine, dar poate trimite şi
informaţii pentru a îndruma salvatorii către eventualele
victime.
Dronele aeriene au capacitatea de a trimite informaţii în timp real
despre pagubele suferite de clădirile afectate, în timp ce roboţii
submarini au aceeaşi întrebuinţare pentru a oferi veşti despre
infrastructura aflată sub suprafaţa mării.
Marea provocare este aceea de a crea roboţi ce nu doar caută, ci şi
salvează oameni. Dificultăţile în a crea roboţi salvatori sunt atât
de ordin tehnic, cât şi de ordin psihologic.
Cercetătorii de la Georgia Institute of Technology „învaţă” roboţii
cum să inducă în eroare victimele unui eveniment tragic,
argumentând că prin aceste „minciuni” optimiste vor reuşi să
salveze vieţi. Un exemplu oferit de oamenii de ştiinţă este
liniştirea persoanelor speriate, prinse sub dărâmături, până la
sosirea unei echipe de intervenţie.
De asemenea, pentru unii oameni de ştiinţă este foarte important
aspectul pe care îl are un robot, pentru a nu înspăimânta victimele
pe care le salvează. Faptul că ar putea avea diferite intensităţi
ale vocii, lumini mai slabe sau mai puternice, chiar şi muzică sau
imagini video, face ca misiunile de salvare ce au o durată mai mare
să fie mai uşor de suportat de către persoanele aflate în
dificultate.
Cu toate aceste proprietăţi, roboţii vor câştiga mai uşor
increderea oamenilor, având o misiune mult mai uşoară de a-i salva
din ruinele unei eventuale prăbuşiri.
Sursa:
FastCompany