Cercetătorii au reuşit să determine mai mulţi voluntari sănătoşi
să creadă că au un membru suplimentar, prin atingerea concomitentă
a mâinii drepte a fiecarui subiect şi a unei proteze din cauciuc sub formă
de mână cu câte o mică pensulă, sincronizând aproape perfect cele
două mângâieri.
„Fenomenul ce are loc într-un astfel de exerciţiu este conturarea
unui conflict în creier privitor la care dintre mâinile drepte îi
aparţine trupului participantului la experiment”, susţine Arvid
Guterstam, unul dintre cercetătorii din spatele studiului.
Se credea iniţial că encefalul selectează doar una dintre cele două
mâini drepte ca aparţinând corpului său, presupunând că este cea
reală. Totuşi, cercetătorii au descoperit cu surprindere că
sistemul nervos central
rezolvă conflictul acceptând ambele membre ca parte a imaginii
trupului, iar subiectul experimentează astfel senzaţia unui al
treilea braţ.
Pentru a stabili că proteza era cu adevărat asumată de subiect ca
un al treilea apendice în timpul experimentelor, un cercetător a
„ameninţat” cu un cuţit de bucătărie atât mâna din cauciuc cât şi
pe cea reală, măsurând nivelul de transpiraţie al palmei adevărate
ca pe un răspuns psihologic la acestă provocare.
Rezultatele au demonstrat că subiecţii au menifestat acelaşi
răspuns de stres atunci când
braţul-proteză era ameninţat ca şi atunci când era vorba de mâna
lor, dar numai atunci când pe post de braţ drept era folosită o
proteză corectă din punct de vedere anatomic, şi nu una cu forma
mâinii stângi ori proteza unui picior.
Studiul a implicat 154 de voluntari sănătoşi şi se speră ca
rezultatele obţiunute să sprijine crearea de noi aplicaţii în
cercetarea protezelor. Ar fi posibil, în viitor, ca un pacient cu o
porţiune de trup paralizată sau amputată să simtă proteza ataşată
ca pe o parte din sine.
Sursa:
The
Local
Descoperă lumea în care
trăieşti: