Takanakyu, care înseamnă „atunci când sângele fierbe” în
limba Quechua, unul dintre cele mai vechi dialecte din Peru, este o
sărbătoare anuală care le oferă oamenilor comunităţii posibilitatea
de a-şi rezolva diferenţele personale după metoda veche, prin
violenţă.
Festivalul anual, ce are loc în data de 25 decembrie, este o
tradiţie indigenă derivată din
onoarea familială, reputaţie şi din desconsiderarea sistemului
judiciar. Takanakyu este privită de mulţi ca fiind unica metodă de
rezolvare a problemelor, înainte de Anul Nou.
În ziua festivalului, participanţii (bărbaţi, femei şi copii) se
adună într-un fel de „coridă„, unde se angajează
într-o bătaie fără menajamente, supervizaţi de autorităţile locale,
ce au rolul de arbitri.
În general, bărbaţii se mulţumesc să îşi împartă pumni, dar
încăierările dintre femei aduc adesea în ring spectacolul
loviturilor de picioare. Cu toate acestea, destul de rar au loc
răniri grave.
Există şi un minim set de reguli, care le
interzice oponenţilor să se lovească atuncui când unul dintre ei
este căzut la pământ. În cazul încălcării acestei reguli, rebelul
riscă să fie pedepsit prin biciuire.
Totuşi, vechile duşmănii nu reprezintă unicul motiv pentru care
oamenii se bat în cadrul festivalului Takanakuy. Unii dintre
participanţi vor doar să îşi demonstreze curajul şi capacităţile de
luptă, în timp ce alţii speră să obţină astfel respectul
comunităţii sau mândria familiilor lor.
Takanakuy poate părea o manifestare sălbatică a violenţei, dar
pentru oamenii din Chumbivilcas festivalul reprezintă o parte
importantă a moştenirii lor culturale. Indiferent de problemele pe
care le au de împărţit, luptătorii se îmbrăţişează înaintea
meciului, fac schimb de lovituri, după care uită totul şi redevin
prieteni. Este un mijloc simplu şi eficient de a elibera energia
negativă, cred ei.
Sursa: Oddee
Descoperă lumea în care
trăieşti: