Autorii studiului au ales drept criterii pentru definirea
vârstei adulte, în acest context, faptul de a avea o slujbă cu
normă întreagă, de a trăi pe cont propriu,
independent din punct de vedere material, eventual şi de a avea
copii.
Dacă, acum două decenii, tinerii spanioli de sex masculin
ajungeau la această situaţie, în medie, la vîrsta de 24 de ani, cei
de azi o ating abia la 30 de ani.
Aceeaşi diferenţă de 6 ani a fost observată şi în cazul
femeilor: ele ajung la o stare de independenţă de tip adult la 28
de ani, în medie – faţă de 22 de ani, acum două decenii.
Şi în Statele Unite ale Americii se întâlneşte un fenomen
similar. Faţă de starea de lucruri de acum 40 de ani, azi mult mai
puţini americani ajung să-şi încheie studiile, să aibă o slujbă
stabilă, să fie independenţi material şi să aibă copii înainte de
vârsta de 30 de ani.
Numeroşi adulţi tineri locuiesc încă la părinţi, iar vîrsta
căsătoriei a crescut, în medie, cu 4 ani, atât la bărbaţi, cât
şi la femei.
Pe de altă parte, tinerii care urmează studii universitare şi
post-universitare sunt mult mai numeroşi azi decît acum 40 de
ani.
Descriind fenomenul, Jeffrey Arnett, profesor de psihologie la
Universitatea Clark, SUA, a propus chiar o redefinire a etapelor
vieţii şi introducerea unei noi categorii – emerging
adulthood, etapa pre-adultă, situată în intervalul de vârstă
18-25 de ani – pentru a reflecta instabilitatea şi lipsa de
siguranţă ce caracterizează viaţa celor aflaţi în acest stadiu.
Sursa:
Discovery News